Povară

Un copil și-a scris durerea.
Foaia a dăruit-o primului vânt.
Nu și-a scris numele, locul nici gând.
A scapa de povara nespusului cuvânt
A vrut, atât.

Certurile, bătăile, umilințele, teama…
Nu știa dacă și-n alte case e la fel.
Îl durea trupul de atâta spaimă.
Și a scris totul pe o foaie aruncată-n primul vânt…
Atât a vrut.

I-am găsit gândurile așternute cu litere tremurânde.
Le-am citit. Fără granițe de loc și timp
L-am luat, imaginar, în brațe și i-am șters din lacrimi
Cu podul palmei de prea durere înfierbântat…
În gând, atât!

Măcar un copil este mereu trist.
Cum rămâne cu acel care nu află eliberarea?
E de-ajuns să strige că se teme?
E foarte trist că unii rămân cu o foaie goală în mână…
Să fi scris măcar, atât!

Un copil. Umilințe și temeri.
Printre foi goale pășesc adulți.
Sunt multe, dar nu pot fi numiți părinți.
Adulți care au copii, atât!

(1 aprilie 2023)