Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Poveste din sat (3)

     

    Bătrâna a tăcut o vreme,
    Nu mult, cât să mai poată duce
    A vremurilor povară-n voce.

    Greu a mai fost, maică, după război!
    Dar și eu nebună!
    Măritată, ajunsă la a mea casă,
    Am vrut să am de câte n-am avut parte.

    Nu mai știam de-i zi ori noapte,
    Muncind la câmp sau prin ogradă,
    Ban pe ban am pus grămadă.

    Ajunsă mamă-n casă cu nevoi,
    Mi-am rupt opincile-n noroi:
    Piața nu-mi era străină,
    Vindeam ouă, vreo găină.
    Din a bărbatului bănuți,
    N-am fi putut trăi toți,
    Nu.

    Să le fie copiilor cartea carte,
    Am lucrat până-n miez de noapte.
    N-am avut bani să le iau jucării,
    Dar la cooperativă orice carte băgată
    Le-o luam chiar de eram nemâncată.

    În serile de iarnă lungi,
    Mâinile – împletituri mai scurte, mai lungi.
    Ochișorii lor la a luminii lampă
    Citeau carte după carte
    Și câte-o frântură mie
    Din ce le plăcea mai tare.

    Duși sunt anii, maică,
    Mai ieri parcă eram în putere,
    Era greu, dar era bine
    Că-mi era casa plină de copii
    Și nu eram vădănă,
    Și mereu neamuri în ogradă.

    Acum, vorbesc c-o mâță și c-un câne.
    Rar cineva dă pe la mine.
    Se-nvață omul cu de toate.
    Numai de-ar fi sănătate.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5