POVEŞTI ŞI POVESTIRI
CONSEMNATE ÎN LIMBA RROMANI

Dacă ar fi să ne întrebăm unde ne aflăm, în spaţiul geografic românesc, când vine vorba despre cât de mult sunt consemnate şi cunoscute poveştile şi povestirile în limba rromani, trebuie să arătăm că, încă din secolul al XIX-lea, au existat preocupări în această direcţie, deşi, sub raport cantitativ, cele mai multe aveau să se înregistreze în ultimele două decenii.
Aşadar, în secolul al XIX-lea, din perspectivă cantitativă şi valorică, se reţin producţiile folclorice rrome date la iveală de profesorul de patrologie Barbu Constantinescu (n. în anul 1839, la Ploieşti; m. în anul 1891), în volumul bilingv, în text român – rrom (Probe de limba şi literatura ţiganilor din România, publicate de /…/, Bucureşti: Tipografia Societăţii Academice Române, 1978, 116 p.) şi de transilvăneanul de origine poloneză Heinrich (Henryk) von Wlislocki (n. la Braşov, în anul 1856; m. la Sânmiclăuş, în anul 1907), publicate în germană, maghiară şi rromani (v. Vier Märchen der Transsilvanischen Zeltzigeuner. Inedita. Mit gegenüberstehender deutscher Übersetzung und Glossar, “Ungarische Revue”, 1886, p.219; Märchen des Siddhi-Kür in Siebenbürger, “Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft, 41 (1887), p. 448-460; Volkslieder der transsilvanischen Zigeuner, “Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft”, XLI (1887), p. 347-350; Beiträge zu Benfey’s Pantschatantra, “Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft”; 42 (1888), p.113-150 ş.a.).
Secolul al XX-lea avea să fie destul de sărac în ceea ce priveşte aplecarea spre culegerea şi notarea mostrelor folclorice rrome. În perioada interbelică, deşi mici ca dimensiune, culegerile de poveşti şi cântece rrome ale arheologului şi folcloristului C.S. Nicolăescu-Plopşor, editate în text bilingv rrom – românesc, reprezintă comori de limbă inestimabile ale rromilor ursari din localitatea doljeană Gubaucea (v. Dr. C. S. Nicolăescu-Plopşor, O Róm. Ghileà Romané, Craiova, 1934 [martie], 32 p.; O Róm. Paramiseà Romané, Craiova, 1934 [iulie], 31 p.
În perioada comunistă, pe tărâmul folcloristicii se observă contribuţii ca urmare a unor iniţiative, fie instituţionale (lăudabile, dar nevalorificate încă, datorate institutului de profil), instituţionale şi personale – în domeniul folclorului rrom de expresie maghiară – unde reţinem eforturile cercetătoarei Nagy Olga de valorificare a poveştilor rrome, care a publicat mai multe volume în acest sens, dar în limba maghiară (Lüdérc sógor, Bucureşti: Kriterion, 1969; A nap húga meg a pakulár. Erdélyi népmesék, Cluj: Dacia, 1973, 170 p.; Hõsök. Csalókák. Ördögök, Bucureşti: Kriterion, 230 p.; Nagy Olga és Vöõ Gabriella, A mesemondó Jakab István, Bucureşti: Editura Academiei R.S.R., 1974, 411 p. etc.) -, dar şi iniţiative personale, ca acelea avute de profesorul rrom bucureştean, Petre Rădiţă – găzduite de revistele „Lacio Drom“ (Roma, nr. 2/ 1966, nr. 1, 2, 3, 4-5/ 1968, nr. 2, 3, 4-5/ 1970 şi „Ètudes Tsiganes“ (Paris, nr. 3/ 1965, nr. 3/ 1980) – sau aparţinând avocatului giurgiuvean Petre Copoiu – publicate, cu sprijinul lingvistului occitan, prof. Marcel Courthiade, în revista pariziană „Ètudes Tsiganes“ (v. nr. 1, 2/ 1988). Acesta avea să culeagă mai multe poveşti şi povestiri de la rromii spoitori din zona nord dunăreană, să le cuprindă în manuscrisul Cântece şi povestiri nomade (vol. I-II, mss., 1984, 335 p.), care – din raţiuni ce ţin de cenzura comunistă – nu a putut fi valorificât decât după 12 ani (a se vedea în continuare).
După căderea comunismului, la rugămintea lui Gheorghe Sarău, fostul diplomat, lingvistul şi analistul de presă al Ambasadei Franţei la Tirana, dl. Marcel Courthiade, elaborează în limba rromani Drabarimnasqi pustik p-i ćhib rromani [Culegere de texte în limba rromaní], o ediţie de autor cu poveşti, realizată prin multiplicare, în vara anului 1991, de aceştia, cu prilejul ediţiei a III-a a Cursurilor internaţionale de vară de limba rromani desfăşurate la Karjaa (Finlanda, 62 p.), lucrare destinată elevilor rromi care se pregăteau să devină învăţători la liceele pedagogice din Bacău, Bucureşti şi Târgu – Mureş.
După patru ani, în anul 1995, Gheorghe Sarău avea să publice Culegerea de texte în limba ţigănească. Clasele a II-a – a IV-a. Tekstonqo lil p-i rromani ćhib (vaś-e II to – IV to klàse), la Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. din Bucureşti (188 p.), pentru elevii care începuseră studiul limbii materne rromani în sistemul educaţional românesc, din anul şcolar 1992-1993, la nivelul claselor primare. Lucrarea, publicată integral în rromani, conţine, deopotrivă, mostre folclorice şi creaţii ale unor autori rromi de pretutindeni, iar la rugămintea expresă a domnului Marcel Courthiade, Gheorghe Sarău a inclus ilustraţiile şi poveştile cuprinse în ediţia iniţială samizdat din 1991.
Deşi trecuse la cele veşnice (în decembrie 1993), Petre Copoiu este publicat postum de Editura Kriterion, în anul 1996, cu volumul de poveşti Rromane paramìća. Poveşti ţigăneşti (Ediţie bilingvă. Selecţia, redactarea în limba ţigănească şi Nota asupra ediţiei: profesor Gheorghe Sarău. Postfaţă: prof. univ. dr. Octav Păun, Bucureşti: Editura Kriterion), ca o parte din manuscrisul mai sus amintit.
În anul 1997, prof. Gheorghe Sarău, împreună cu studenţii săi, Adina Potochin şi Edy Săvescu, editează Paramisă haj gilă rromane. Poveşti şi cântece rrome (116 p.), în cadrul Colecţiei „Biblioteca rromă”, găzduită de Editura Kriterion din Bucureşti (reeditându-se, astfel, lucrările interbelice ale lui C. S. Nicolăescu-Plopşor, mai sus amintite. Postfaţa este semnată de prof. univ. dr. Octav Păun).
În aceeaşi gamă de preocupări îndreptate spre valorificarea mostrelor folclorice rrome publicate anterior, Gheorghe Sarău şi un colectiv coordonat de acesta (format din: Corneliu Colceriu, Dana Dudescu, Adina Potochin, Alin Bucă, Nyitrai Reka, Letiţia Mark, Claudia Cioc) îngrijesc şi editează, în anul 2000, valoroasa lucrare a lui Barbu Constantinescu, Probe de limba şi literatura rromilor din România (Bucureşti – Cluj: Kriterion, 240 p.), apărută, iniţial, în anul 1878. Tot în 2000, scriitoarea târgumureşeană, din neamul rromilor gabori, Irina Gabor (Irén Zrínyi – Gábor), publică o carte de povestiri, în formulă bilingvă, O Neneka e rromengó vajdas. Neneka, voievodul ţiganilor (Târgu Mureş: Editura Impress, 191 p.), câteva fiind incluse şi în Culegere de poveşti şi basme rromani (iniţiativă: Fundaţia Wassdas din Cluj Napoca, Editura Todesco, 2000 [traducere: Maria Ursu].
O iniţiativă inedită a constituit-o imprimarea pe casetă audio a unor poveşti şi povestiri în limba rromani, în anul 2001, cu titul Le maj śukar paramìćă thaj svàtură. Cele mai frumoase povestiri şi pilde rrome (Bucureşti: ProMediaMusic – UPFR), avându-i ca povestitori pe: Nicolae Pandelică, Tudor Lakatos, Gheorghe Cincă, Sorin Sandu Aurel, Ion Dumitru Bidia, ca urmare a proiectului coordonat de redactorul Gheorghe Sarău în parteneriatul UNICEF, MEC, ROMANI CRISS.
În acelaşi an, se publică, postum, lucrarea lui Alexandru Ruja – Gribussy, Ana din pârâu (Basm rrom. Ediţie bilingvă, română-rromani, Bucureşti: Editura Kriterion, 2001, 8o p.), cu concursul lui Gheorghe Sarău, îngrijitorul colecţiei „Biblioteca rromă”.
Anul următor, avea să apară, în aceeaşi colecţie, Rromane taxtaja. Nestemate din folclorul rromilor, o ediţie bilingvă realizată de profesorul Costică Băţălan, rrom căldărar hunedorean (Bucureşti – Cluj: Editura Kriterion, 2002, 226 p.), îngrijită, de asemenea, de Gheorghe Sarău, ca referent şi redactor). Scriitoarea Luminiţa Mihai – Cioabă, din neamul rromilor căldărari, îşi publică, tot în anul 2002, cartea de povestiri O čem o hasardo. Ţara pierdută. The Lost Country. Das verlorene Land (Sibiu: Editura ”Etape”), într-o formulă deja consacrată de autoare, adică în patru limbi (rromani, română, engleză şi germană).
Folclorul românesc îmbracă şi el haina limbii rromani, cum ar fi, de pildă, traducerea realizată, în anul 2002, de profesoara Lidia Ursu, din judeţul Alba, Paramìća pala o Jon Krăngä [Poveşti după Ion Creangă], la iniţiativa Asociaţiei Montane a Moţilor, cu o redactare în rromani şi consultaţă asigurate de Gheorghe Sarău (50 p.). Tot cu traduceri din Ion Creangă, în anul ce a urmat, învăţătoarea Elena Nuică versifică povestea lui Ion Creangă, Capra cu trei iezi. I buzni thaj le trin buznorre (Bucureşti: CEDU 2000+ şi SLO Olanda, 2003, 16 p. + 2 p.), traducerea în rromani fiind asigurată de Octavian Bonculescu.
De consemnat sunt şi cele două apariţii din anul 2003, în cadrul unui proiect european regional, Mesék és legendák. Legende şi poveşti, Satu Mare: Editura Solstiţiu, 190 p.), respectiv, Poveşti şi legende din istoria Euroregiunii carpatice, Satu Mare: Editura Solstiţiu, 152 p.), realizată de un colectiv de autori sătmăreni şi de colegii lor din Ucraina şi Ungaria.
Experienţa din anul 2001, privind consemnarea sonoră a poveştilor rrome, avea să fie continuată în anul 2003, prin editarea casetei Cele mai frumoase povestiri şi pilde rrome. Le maj śukar rromane paramìćă thaj svàtură [UNICEF, MEC], [vol. II], realizată cu povestitorii rromi: Nicolae Pandelică, Borcoj Jupiter, Ionel Cordovan, Aurica – Mariti Rădulescu, Sorin Sandu Aurel, Lucian Cherata (Redactor – coordonator: Gheorghe Sarău). De altfel, în anul 2006, o parte din povestirile înregistrate sonor de Jupiter Borcoi pe această casetă aveau să fie incluse, alături de cele culese sau adaptate de Gheorghe Sarău, Marcel Courthiade, Olga Markus ş.a., în Carte de poveşti rrome. Rromane paramićienqo lil (Ediţie bilingvă. Edukàcia duje ćhiběnθe, Cluj Napoca: Editura AMM, 56 p.], cum, în mod asemănător, cele mai multe dintre poveştile şi povestirile conţinute pe cele două casete audio – înregistrate de Jupiter Borcoi, Nicolae Pandelică şi Ionel Cordovan – au fost inserate în diferite manuale şcolare de limba şi literatura rromani, publicate între anii 1995-2009 de Gheorghe Sarău, Ionel şi Noemi Cordovan, Borcoi Jupter, Nicolae Pandelică, Marius Căldăraru, Moise Gabriela. Similar, şi inspectorul pentru şcolarizarea rromilor în judeţul Dolj, Lucian Cherata, publică, în anul 2008, cartea bilingvă de poveşti şi povestiri rrome Al kamimoske paramisa (Poveştile iubirii, Iaşi: Editura Panfilius,134 p.), în care reia unele din povestirile rostite de el pe caseta audio din anul 2003.
Nu în ultim rând, este de consemnat adevărul că, în România, dintre toţi cei care s-au preocupat de culegerea, adaptarea, traducerea şi consemnarea unor poveşti şi povestiri rrome în limba rromani, Jupiter Borcoi este singurul care a demonstrat, de mai bine de un deceniu, coerenţă şi dăruire (v. apariţia recentă la care Jupiter Borcoi este coordonatorul şi principalul autor, alături de Petronia Scripcariu, Mirabela Rascarachi şi Nelu Ştefan, Le maj śukar paramićă thaj phenimata le rromenqe. Cele mai frumoase poveşti şi povestiri ale rromilor (Botoşani: Editura Arena Cărţii, 2012, 90 p.).
În volumul de faţă, ca şi în celelalte până aici amintite, avem de-a face, pe de o parte, fie cu poveşti rrome culese de la bătrânii păstrători rromi ori cu povestiri adaptate de autori după unele producţii folclorice româneşti sau din alte limbi, fie, pe de altă parte, cu creaţii ale autorilor.
Cât priveşte dimensiunea lor artistică, cititorii sunt cei mai în măsură să-şi înaripeze imaginaţia şi să emită judecăţile de valoare potrivite. Noi, truditorii volumului de faţă, atât am putut oferi, deocamdată!

Prof. univ. Dr. Gheorghe Sarău