Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Primiți cu colindul!

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144),  Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Primiți cu colindul!

Primit pentru publicare: 24 Dec. 2020
Autor: Ionuț ȚENE, Cluj, UZPR     
Publicat: 24 Dec.  2020

© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Primiți cu colindul!

 

Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Este o sărbătoare religioasă a bucuriei și comuniunii, a întâlnirii între oameni, a vestirii veștii cele bune, a Nașterii Fiului lui Dumnezeu, acolo în ieslea Betleemului, în grajdul cu fân uscat, cu martori: magii de la Răsărit. Crăciunul nu este distanțare socială, izolare și însingurare, ci îmbrățișare, părtășie, cântec și bucurie, că Domnul a venit printre noi, oamenii. De aceea, colindatul este un act de curaj al credinței, de vestire cu bucurie a proniei cerești, care i s-a făcut milă de omenire întru mântuire. A colinda de Crăciun este un ritual al recunoașterii divinității lui Iisus și a miracolului îndumnezeirii omului. De Crăciun nu se stă închis în case. Vestea bucuriei Nașterii Domnului se duce mai departe din casă în casă, din stradă în stradă, din sat în sat, din oraș în oraș. Pandemia nu ne poate opri să colindăm și să fim solidari cu Hristos, pentru că Nașterea Domnului este o afirmație a divinității. Prin colind devenim co-părtași cu Dumnezeu. De aceea, colindul este mesagerul vieții pentru că Hristos este sursă de viață și sănătate. El ne vindecă de boli și frică. Și în perioada cea mai cruntă a comunismului s-a colindat. Activiștii atei comuniști nu au reușit să înfrângă dorința oamenilor de a duce mai departe vestea Nașterii Domnului. În copilăria mea, dintr-un cartier muncitoresc clujean îmi amintesc foarte bine Seara de Ajun cum cete de copii mergeam să colindăm din casă în casă, din bloc în bloc, și să aducem bucuria Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Nu ne putea opri nici miliția, nici profesorii comuniști și nici activiștii PCR, credința noastră era mai mare decât uneltele lor de represiune împotriva credinței. Libertatea religioasă s-a câștigat cu sânge în decembrie 1989, când au reapărut colindele la TVR. Crăciunul nu este o sărbătoare comercială și online, ci una profund religioasă, de restaurare a paradigmei om-divin.

Azi, nimeni și nimic nu trebuie să ne oprească să ieșim în stradă ca să colindăm. De altfel colindul face parte dintr-un ritual străvechi de restaurare a societății și umanității cu Dumnezeu. Sociologul Emile Durkheim spunea că societatea nu poate trăi fără religie. Este o formă ritualică, care solidifică și unește oamenii într-o colectivitate, din care ies eliberați de angoase, bucuroși de atingerea divină. Religia eliberează societatea de teamă sau frici și o consolidează pe fundamente solide. Emile Durkheim ”presupune că oamenii sunt în mod inerent egoiști, dar normele, credințele și valorile (conștiințele colective) constituie baza morală a societății, care rezultă din integritatea socială. Conștiința colectivă este de o importanță esențială pentru societate, constituind o funcție necesară fără de care comunitatea nu poate supraviețui.” În această paradigmă, poporul român prin obiceiul colindatului în Ajun de Crăciun a restaurat umanitatea în reperele unei divinități asumate întru colectivitate. Recent am văzut un celebru documentar despre colindele tradiționale din Ardeal. Filmul documentar „Iarna transilvană”, realizat în 1996 de regizorul Dumitru Budrala, descrie celebrele obiceiuri, ceremonii si ritualuri specifice sărbătorilor de Craciun si de Anul Nou si poate fi urmarit online pe internet. Filmul lui Dumitru Budrala este o mărturie, un martor atent la tradițiile de Crăciun întâlnite la comunitățile pastorale din sudul Transilvaniei. Camera de filmat a urmărit până la detaliu ceea ce obișnuiau oamenii să facă în această perioadă, de la tăiatul porcului în ziua de Ignat la colindele cetelor de feciori și împodobitul cailor si boilor pentru marea hora din ziua de Craciun. „Ritualurile și cântecele stravechi ale comunitătilor carpatine se aseamana cu cele ale lumii antice. Desi au rezistat atator sute si chiar mii de ani si s-au transmis pana in zilele noastre, există astazi foarte multi oameni care locuiesc in orase, la bloc, si care nici nu isi imagineaza ca astfel de obiceiuri sunt inca respectate in multe localitati din mediul rural”, afirma regizorul Dumitru Budrala. Când urmărești filmul și vezi atât de multă lume adunată la un loc de Crăciun, în ritualuri frumoase străvechi unice, realizezi că, doar comuniunea și bucuria întâlnire fizice între oameni conduc ritualurile unirii umanității cu divinitatea, salvând poporul român de la neant. Deci de Crăciun ieșiți din case și colindați, întâlniți-vă cu cei dragi și prietenii și colindați despre Hristos, pentru că Domnul este sursă de sănătate și fericire, iar ritualurile credinței religioase pozitivează omul și îi întărește sistemul umanitar. Primiți cu colindul! Aveți curaj! Veșnicia nu-i pustie! Viața este pentru cei curajoși! La mine, în satul sălăjean răsună tare colindul din piepturile de feciori adunați în cete ce merg din casă în casă. Nu există Crăciun făr` de Hristos!

Ionuț Țene

Astazi Domnul s-au născut
Sus în curtea lui Craciun
S’au născut un Domn prea bun.

El in iesle se năstea,
Pre nuele flori crestea.
Veste în țară se ducea,
Mai departe ajungea…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.637 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5