Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    PRIN APROAPE, APROAPE ! INTERVIU CU MAESTRUL ACUARELEI, NICUȘOR MÎȚU COSCA

    PRIN APROAPE, APROAPE!

                      Superba expoziție de acuarelă a pictorului NICUȘOR MÎȚU COSCA , PREZENTATĂ  la Muzeul Vrancei din Vidra, m-a determinat să schimb ordinea celor propuși pentru interviuri cu impact național.
    Invitatul meu este un pictor de ținută europeană, cu zeci de premii la marile concursuri internaționale. Se numește Nicușor Mîțu Cosca ,este absolvent al Liceului Teoretic din Vidra.

    Este un maestru al acuarelei.

    1.Domnule Nicușor Mîțu! vă rog să ne vorbiți despre anii de școală. Ce vi s-a părut provocator în anii de la Vidra? Întrezăreați un viitor atât de strălucit în domeniul artei? Vi s-au oferit modele de urmat?
    N.M.C.: Anii de scoala au fost ani frumosi, in ciuda diverselor neajunsuri. Am amintiri frumoase legate de scoala, cursuri, profesori, colegi. Am trait cu sentimentul de libertate de gandire si simtire pe care mediul il oferea, cu conditia sa fii capabil de a-l trai cu adevarat. Mi-a placut scoala, cartea, mi-a placut sportul…am imbinat frumos toate cele. Am participat activ la viata de licean: reuniuni, piese de teatru, excursii, tabere, brigada artistica…
    Am dorit cu disperare sa pot sa-mi iau zborul spre implinire. Sigur ca am cochetat discret si cu pictura, asa cum erau conditiile legate de cunostinte, materiale, timp. Prin clasa a IX-a, la un concurs national intre licee, am obtinut o mentiune cu o acuarela – Cascada Putnei – , prevestind parca ceea ce va urma mai tarziu.

    2.În ce moment al marii treceri vi s-a creionat cariera de artist?
    N.M.C.: Proiectant fiind la Uzina Tractorul, intr-un serviciu specializat in proiectare 3D, coleg fiind cu graficieni talentati, am avut oportunitatea de a expune acuarele in foaierul clubului uzinei, un spatiu generos si frecventat, apoi in Sali de expozitii din Brasov. Am participat la Festivalul National Cantarea Romaniei, la care am castigat de trei ori premiul intai pe tara in calitate de acuarelist si membru al Asociatiei Artistilor Plastici din Brasov. A fost momentul meu de a intelege ca pot fi in sfarsit un acuarelist de „ forta” de care Brasovul si nu numai avea nevoie, asa cum a afirmat un pictor brasovean, Liviu Cihodaru, artist de referinta brasovean.

    3.Care a fost primul mare premiu care v-a prins în „jocul ielelor” ?
    N.M.C.: Am gasit singur drumul prin munca si trairi interioare intense, modalitati de exprimare credibile si impresionante prin teme, compozitie, mesaj. Adevarata consacrare insa a venit odata cu posibilitatea de a expune in afara tarii. Mi s-a oferit ocazia de a expune la Paris, unde a si castigat premiul Consiliului General al zonei Yvelinne, premiu ce avea sa imi deschida drumul spre alte expozitii. Apoi un premiu pentru acuarela la un salon de primavara tot in Franta. Au urmat expozitii personale la Paris si participari la targuri de arta in Franta, expozitii de grup in Londra, Italia ( Fabriano), Spania (Madrid), Darmstadt (Germania), expozitie personala la sediul UNESCO Bucuresti, participari la expozitii nationale si internationale la Bucuresti , fiind si membru in juriul acstor manifestari, lucrari in colectii particulare ale unor persoane din multe tari.

    4.De ce ați îmbrățișat tehnica acuarelei? V-a atras ceva special?
    N.M.C.: Acuarela este o tehnica grea ca si modalitate de lucru. Este tehnica in care trebuie sa stapanesti bine culoarea intr-un mediu umed, in care culoarea poate difuza oricum si oricand. Ca si creator , trebuie sa ai abilitati in a coordona cele doua, apa si culoarea, in asa fel incat sa poti obtine ce ti-ai propus. Acuarela poate fi magie, poate fi terapie, poate fi metafora! Trebuie sa lucrezi rapid, spontan, incercand sa picuri si din povestea a ce esti tu nu copiind realitatea ci, sa treci prin tine, prin personalitatea ta ceea ce ai in fata. De fiecare data cand incepi o lucrare, este un pariu pe care il poti castiga sau nu si asta te anima sa mergi mai departe.

    5.Copiii vă moștenesc pasiunea?
    N.M.C.: Copii mei nu au exersat, in schimb nepoatele mele au…focul! Am lucrat impreuna cu ele si stiu ca daca ar exersa , daca timpul le-ar permite, ar putea prelua si reprezenta prelungirea mea in timp.

    6.În anii de liceu ați realizat zeci de caricaturi la o gazetă de perete cu tentă satirică-ZACHERLINA. Vă mai pasionează caricatura?
    N.M.C.: Caricaturi nu mai fac pentru ca nu am mai avut ocazia. Ma gandesac cu nostalgie la anii de liceu cand da, Zacherlina era locul in care postam caricaturi legatwe de viata noastra de liceeni.

    7.Nicușor Mîțu, Cum s-au completat cele două pasiuni:sportul și pictura?i o fire sensibilă și deosebit de emotivă. Te emoționează orice întâlnire cu oameni dragi. Crezi că plânsul este un defect sau o pledoarie pentru sensibilitatea artistului?

    N.M.C.: In liceu am fost unul dintre sportivii buni, elev al unui profesor de sport de exceptie dl. Prof Soare, …handbal, … fotbal. Am continuat facand handbal pana la 28 de ani, apoi familie, copii, servici, dar am facut miscare de cate ori am avut ocazia.

    8.Sunteți o fire sensibilă și deosebit de emotivă. Vă emoționează orice întâlnire cu oameni dragi. Puteți explica?

    N.M.C.: Pictam noaptea, atunci cand toti ai casei dormeau. Simteam ca am ceva de spus, in acuarela de data asta si am trecut, firesc, prin framantari, neimpliniri, cautari. Nu existau materiale adecvate si nici performeri de la care sa te poti informa. Au fost multe momente cand in noapte priveam ceea ce facusem si-mi lacrimau ochii, lacrimi ce nu se puteau opri si nici gasi o explicatie. Era emotie si da, sensibil la tema, culoare, amintiri. Sunt de acord ca si „ baietii plang cateodata” chiar daca sunt vazuti si nu cred ca e dovada vreunei slabiciuni sau rusine.

    9.În sala expoziției de la Muzeul Vrancea, am fost martorul unei scene de mare încărcătură emoțională. Un băiețel v-a arătat o pictură, iar dumneavoastră  i-ați  spus  imediat care sunt greșelile privind combinarea culorilor. Știu că ați  îndrumat artistic o grupă de pici care iubesc pictura. V-ați simțit atras de munca didactică?

    N.M.C.: Probabil ca exersand frumosul de fiecare data si traind cu emotie acest frumos, devii sensibil dar si un fin observator, si da, uneori in intalniri cu oameni dragi imi asum sa dau frau liber lacrimilor, ca ofrande a unor amintiri dragi! Lucrez cu mare drag alaturi si cu cei mici, ajutandu-i sa descopere lumea fascinanta a culorilor, cu duiosie si responsabilitate convins fiind ca trebuie sa-i dai copilului cunostinte, sfaturi, incurajari, lasandu-l in acelasi timp in lumea lui.

    10.Vorbiți–ne despre familie. Știu că sunteți  un om minunat.Punctați unul dintre cele mai fericite evenimente din viața dumneavoastră.

    N.M.C.: Am doi copii frumosi, realizati si patru nepoate, doua de la fiica mea si doua de la fiul meu. Sunt un bunic fericit!
    Fericit am fost si atunci cand s-au nascut copii mei. In rest, au fost evenimente placute sau neplacute ca in viata oricui.

    11.Ce proicte artistice vă așteaptă în viitorul apropiat?

    N.M.C.: Am in plan sa expun inca in Vrancea mea, Focsani sau alte comune din Vrancea, in masura in care voi gasi bunavointa si spatiu.

    12.Revenirea la obârșie v-a încărcat artistic?

    N.M.C.: Mi-am dorit cu ardoare sa expun la Vidra, log drag inimii mele pana cand voi pleca in stele. Incep un ciclu de lucrari cu locuri dragi din Vidra, spatiul meu natal.

    Multumesc D-le Profesor!
    Mulțumesc pentru colaborare!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5