Ionela MOCANU

Printre rânduri

Sunt atât de mică încât nici nu
Știu dacă ajung cuvintele mele
La urechile cui trebuie
Să le înțeleagă.
Epitete, metafore, aluzii și iluzii
Cuprinse între semne de punctuație
Scrise, parca, toate în zadar.
Zeci de necunoscute într-o singură ecuație.
Unde să așez cuvintele să le vezi mai ușor?

Prin ochii inimii
Să nu se piardă-n zbor
Să mă găsești printre rânduri
Și să-ți fiu singura în gânduri.
Să-ți găsești liniștea într-un singur vers,
Știind că e rupt din inimă pentru tine.
Sa te întorci să-l recitești în momente de cumpănă
Să nu te trezești rătăcind pe meleaguri străine.
Auzi-mi strigătele! De la pământ le înalț…
Măcar de-ar mai ajunge la tine
Te-am așezat pe cel mai de sus piedestal
Întoarce-ți privirea către mine.