Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

„Pun păsările jos, descânt pe ele și mor fără să le fac nimic.”

„Vali” s-a născut în anul 1971 și, atunci când am întâlnit-o, practica magia albă; altfel spus, era vrăjitoare. Despre „minunile” pe care le-a săvârșit și, implicit, despre credulitatea și naivitatea clienților care au frecventat-o, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 13 iunie 1998, la Iași.

  • – Care este numele dumneavoastră?
  • – Mi se spune doamna Vali.
  • – În ce constă magia albă?
  • – Această magie ajută lumea – dezleagă cununii, daruri de băutură, boli de piele, epilepsie… –, pe când cea neagră procedează invers, deci face foarte mult rău.
  • – Puteți oferi câteva detalii despre magia neagră?
  • – Ritualurile au loc în cimitir, într-o groapă proaspăt săpată, cu schelete, piedică de la mort, lacăte și lumânări – pentru că totul se desfășoară după miezul nopții.
  • – Cum îi priviți pe acești vrăjitori?
  • – Ca pe niște oameni normali, care practică magia neagră din obligație, pentru că au primit acest har; dacă renunță, viața lor este în pericol. Chiar dacă fac rău, eu îi înțeleg.
  • – Vorbiți despre mijloacele prin care vă atingeți scopul.
  • – Folosesc o pasăre neagră (pentru că lucrarea răului e făcută prin magie neagră), un ou de găină, lumânări, prosoape, lacăte, o mătură…
  • – Puteți împărtăși secretele „profesiei” dumneavoastră?
  • – Nu, pentru că magia poate fi practicată numai prin moștenire; de exemplu, eu am primit acest har de la bunica, atunci când a murit; la nașterea mea, într-o noapte de Sânziene, ea l-a lăsat pe numele meu.
  • – Cum veți proceda când veți preda ștafeta?
  • – Atunci, se face un ritual. După miezul nopții, eu lucrez la un lac din apropierea Iașiului; acolo, se dă în primire, dar nu se poate spune cum.
  • – Dumneavoastră hotărâți transmiterea harului mai departe?
  • – Nu eu, ci așa îmi vine de sus.
  • – Descrieți procedura pe care o urmați în cadrul magiei albe.
  • – Deschid tarotul și le spun oamenilor cine le-a făcut rău și de cine trebuie să se ferească; Când cel ce vine la mine are făcute farmece, îmi dau seama din cărți și îi zic imediat. Dacă vietatea pe care mi-o aduce moare, eu am efect asupra răului pe care-l are făcut; dar, dacă pasărea rămâne în viață, nu mai pot face nimic.
  • – Au pierit multe vietăți la ședințele dumneavoastră?
  • – Foarte multe.
  • – Vedeți cum se pleoștesc și cad sau le suciți gâtul? Ce se întâmplă??
  • – Nu, nu… Pur și simplu, le pun jos, descânt pe ele și mor fără să le fac nimic.
  • – Din ce trăiți?
  • – Sunt casnică, iar soțul meu e ospătar.
  • – Aveți copii?
  • – Da, cinci.
  • – Puteți trăi decent de pe urma „profesiunii”?
  • – Nu, pentru că toți care vin la mine mă ajută după posibilitățile lor.
  • – Ați avut și rău-platnici?
  • – Da, au fost.
  • – Ei au șanse mai mici?
  • – N-are nicio importanță.
  • – De unde vin oamenii care vă caută?
  • – Din toate colțurile țării.
  • – Câți clienți aveți pe zi?
  • – Patru-cinci; în alte zile, mai mulți…
  • – „Lucrați” și sâmbăta, și duminica?
  • – Da.
  • – Când ați avut ultimul client?
  • – Chiar astăzi. A venit un bărbat foarte bolnav de la centură în jos; părea că are paralizie, dar nu era. El a avut dat argintul viu, care trebuie scos.
  • – Ați făcut ședința?
  • – Da, astăzi a fost prima.
  • – Dumneavoastră hotărâți câte întâlniri sunt necesare, în funcție de gravitatea cazului?
  • – Nu eu; depinde de cum au fost făcute vrăjile, pe care trebuie să le dezleg.
  • – Aveți nevoie și de cunoștințe medicale?
  • – Nu, deloc.
  • – Atunci, de unde ați știut că astăzi n-a fost un caz de paralizie?
  • – Cel care a venit la mine mi-a spus că nu poate călca și nici merge, că e amorțit și nu-și simte picioarele.
  • – A rămas să vă reîntâlniți?
  • – Da.
  • – De câte ședințe credeți că va avea nevoie?
  • – Voi vedea diseară și, în timp de nouă zile, îi voi spune.
  • – Asupra dumneavoastră, această practică are efect?
  • – Foarte puțin; doar 30%.
  • – La cine apelați dacă aveți nevoie?
  • – La nimeni; nu avem dreptul.
  • – Contravine legilor în vigoare sau ați avut necazuri?
  • – N-am avut niciodată, dar trebuie să mă descurc singură, pentru că, altfel, mă afectează.
  • – Ce se întâmplă dacă renunțați?
  • – O pot face, dar, cu timpul, mă voi îmbolnăvi și nu voi mai ajunge la o anumită vârstă.
  • – Deci, e ca un blestem care s-ar întoarce împotriva dumneavoastră…
  • – Exact; trebuie să suport toată viața.
  • – Practica dumnevoastră poate fi considerată vrăjitorie?
  • – Da.
  • – Sunteți un om fericit?
  • – Sunt, prin binele pe care l-am făcut la multă lume.

Florin Bălănescu



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania