Punct!

Se frânge inima ca pâinea de dor
Firimiturile sunt vulturi ciuguliți de vifor
Sângele fierbe în butoaie melancolia

Via tristeții cu părul galben nostalgic
și picioare lungi precum noaptea
Nu mai vine să plece întoarcerea

Ideea de zbor s-a făcut atât de frig
Pe buzele cuvintelor șterse cu rune
De vântul acesta înghețat de iubiri

Trec gândurile uscate printre verbe
Frunze verzi căzute din mesteacănul
Îndoit ca semnul de întrebare ostenit
pe adevărul unui singur punct

Ionuț Țene