Alarmat de hărmălaia din ogradă, Iordache ridică perdeaua. O haită de câini ciobănești se chinuia să prindă o rafală ce luase înfățișarea unei gaițe. Iordache își aminti că e vânător. Aduse pușca din magazie, introduse două cartușe pe țeavă, ochi pasărea ciudată și trase. Curtea rămase goală. Iordache își făcu o cruce mare. Nevasta Lenuța intră să-l cheme la masă.
– Ce faci cu ciomagul în casă?
E pușca mea de vânătoare. Pușca ta de vânătoare e în ladă sub cheie și cheia e la mine.
Iordache avu un șoc. Avea halucinații. Cu el se întâmpla ceva rău.
Mâncă ceva mecanic, înghiți mai multe pastile și se lăsă furat de un somn de plumb. Vorbea în somn și se apăra cu mâinile de un dușman ciudat : un câine cu cioc și gheare de uliu. Țipa în somn. Nevasta Lenuța îl trezi speriată sunând la Circa medicală de urgență. La sosirea ambulanței, Iordache era deja în comă profundă. Medicul de la UPU privi pacientul la care fusese chemat, îi luă pulsul, încercă o resuscitare fără succes și declară decesul. Soția și cei trei copii izbucniră în hohote de plâns. La poartă deja venise mașina de la Pompe funebre pentru a transporta defunctul imediat la camera mortuară de la biserica din sat. Noua legislație nu mai permitea ținerea mortului în casă trei zile din motive de siguranță sanitară.
Vecinii de peste drum chiuiau de zor la nunta fiului cel mare al Profirei, văduva lui Aurel Ciungu, mort în Ucraina, unde lupta ca mercenar.
La început nuntașii nu prea aveau chef, dar țuica de prune și galbena de Odobești i-au înviorat. La fiecare pahar îl pomeneau pe cel din camera mortuară și murmurau cu evlavia bețivului fericit un „Dumnezeu să-l ierte”.
La priveghi, nu mai plângea nimeni. Nu se mai știa cine a venit la mort și cine a venit la nuntă Dumnezeu le rânduiește pe toate.
Brusc se instală o liniște de mormânt. Nuntașii căzură frânți de oboseală. Doar după câteva clipe ațipiră și cei care vegheau mortul. La casa cu zaplaz roșu se auzeau strigăte disperate de ajutor. Murise și Norocel Toader, văcarul satului, împuns de un taur. Cele cinci Rafale luaseră chip de gaițe și râdeau cu sete. Delurenii le blestemau și aruncau cu pietre.