Lingurarii după o zi de muncă și mai multe pomeni de la oameni cu dare de mână căzură într-un somn greu cu vise groaznice , adevărate coșmaruri. Singurul de veghe era Coman Neamțu. Se instalase în postul de veghe flancat de cei doi mioritici. Tradiția caraulelor venea din vremea primelor hoarde tătărăști. O caraulă era formată din cinci săteni dispuși circular. Uneori, mai adormea câte unul. Obștea îl obliga să repete de cinci ori caraula. Cine nu se supunea era alungat din Lingurari.
Și această noapte curgea liniștit.
După ora două după primul cântat al cocoșilor, se auzi un vuiet ascuțit cu țipete de cucuvea. Câinii ciobănești se repeziră turbați spre deal . Era întuneric beznă . Caraulele se proptiră bine în ciomege lovind în dreapta și în stânga.
În vale, satul tremura de frică. Toți se temeau că vine Rafala. Primul semn fu dat de clopotnița bisericii din vale care se rostogoli ca o minge. Caraulele băteau cu disperare în clopote cu speranța că vor alunga stihiile. Sus pe deal se adunaseră tinerii morți cu ani în urmă. Râdeau și se prinseră într-o horă diavolească. În vecinătatea Primăriei , lingurarii cereau îndurare. Se stârnise un vânt puternic care zguduia casele. Păsările și animalele fugeau în dezordine, căutând un loc de scăpare. Doar Lina- Nebuna, dezbrăcată de tot blestema stihia și oamenii care și-au pierdut credința și și-au vândut sufletul Rafalei. Un întuneric gros prelungi noaptea apocaliptică peste casele lingurarilor.
Lingurarii băteau mătănii și scrutau glia arsă de secetă. Din loc în loc pe deal , apăreau capuri de tineri uciși odinioară de Rafală cerșind unire matrimonială cu Rafala.
Tineri frumoși și falnici. Fala Soarelui nu se va nunti cu morți.
Rafala se va uni cu cineva din lumea ei. Mereu va aduce dezastre dacă cel ales nu va fi alesul zeilor.
Vremea aceasta e departe. Lingurarii vor mai trece prin multe încercări. Cine va depăși blestemul zeilor va deveni puternic și chemat.
Mormintele se închiseră și stihiile dormeau duse ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Zorii veniră normal în Lingurari.
Nimeni nu-și amintea nimic din noaptea trecută.
Doar copiii aveau pe frunte o gură de lup. La biserică, preotul le spuse că au fost aleși de Rafala ca ofrande lui Ucigă-l Crucea.
Dealul se umplea de cranii care rânjeau amenințător spre cea care aducea lingurarilor numai nenorociri. Ceva trebuia făcut. Se vorbea de un vraci trăitor într-o peșteră, care a fost iubitul Rafalei și care a blestemat-o după ce l-a înșelat cu una din caraule.
VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania