Se scutură o floare
De praful ars de pușcă
Se-ntinde către soare
Moartea încă o mușcă

Un porumbel s-ascunde
În cuibul răvășit
Copacul său mai arde
De viață-i jefuit

Pe cer s-arată fumul
De moarte înmulțit
Prin el se vede drumul
Pe care omul l-a greșit

Un câine fuge speriat
De umbra unei turle
O lume toată l-a mușcat
La ea ar vrea să urle

În ploaie nu mai ninge
Și soarele a-nghețat
Azi omul se învinge
Prin sufletul uscat

Măslinul nu e verde
Și porumbelul doarme
Credința nu se vede
-Unde ești astăzi Doamne?

01 03 2022