M-așez la rând, flămând
Pe rândul  neamului, tăcut
Ne-am așezat în șir, uitând
Că este rândul ce-a trecut 

Un rând ce multor le priește
Se simt prezenții nimănui
Un loc în care se urăște
Și unde-i vina Domnului 

Pe sticla de ulei, lumină,
Speranța bate din picioare
Punga cu zahăr parcă-i plină
În miezul nopți-i gust de sare 

Un rând tăcut și-ntunecat
Unde se-nmulțea minciuna
Și-n care vârstele au secat
Păzindu-și vorbele și urma 

M-așez la rând, sperând
La șirul neamului uituc
Că ultimii din față  sunt
Cei ce pun capul pe butuc