Răscruce

Am ajuns la o răscruce, drumurile se despart
trupul meu sub nuc s-ar duce că-i obosit și-ncercat,
două săgeți îl desparte chiar mă uit nedumerit
una spre trecut mă duce, alta… înspre viitorul ponosit.
M-aș întoarce în trecut să mai răscolesc puțin
peste tot ce am avut căci încă le aparțin,
dar rămân în așteptare la răscruce peste câmpuri
oarecum în căutare de idei noi printre gânduri.
Mai pun un picior în față, altul înapoi mă trage,
viitorul, doamnă hoață, ce cu frumos mă distrage,
trecutul frumos așteaptă să-i mai pun o întrebare
și-apoi îmi răspunde-n șoaptă că-i o mare provocare.
Sunt tont și nedumerit peste câmpuri la răscruce,
unde s-a mai pomenit, în trecut să te poți duce!
Viața pune iar capcane la răscruci de printre ani.
Viitor… tentație mare de parc-ar ploua cu bani!
Fac câțiva pași spre trecut dar nu întineresc de fel
și mai am mult de făcut, simt cum singur mă înșel.
Mă întorc grăbit, speriat, fug cât pot spre viitor
da-n câmp îs abandonat chiar de merg parcă n-am spor.
Inima-n piept îmi tresare, ritmul ei s-accelerează,
viitor… problemă mare, cum vrea el mă modelează.
Dar mă-ndrept smerit spre el, capul îmi e aplecat,
m-aud strigat la apel, într-un fel mă văd sortat.
Brațele în jos mi-atârnă iar genunchii mi se moaie,
m-au amestecat în turma care stă printre gunoaie.
De ce n-am ales trecutul? Viitorul e auster,
m-aruncă-n necunoscutul unui post de gunoier.