Istoriografia și presa românească de azi a evitat subiectul minorității valahe din Moravia cehă. În perioada comunistă politica ”statelor frățești” din lagărul socialist interzicea redescoperirea unor minorități, pentru a nu se crea probleme în unitatea de monolit marxistă. De aceea valahii din Moravia cehă au fost total izolați de ochiul cercetătorilor etnografi și istorici din România. Abia în ultimii ani presa de la noi a început să scrie despre valahii din Moravia. Paradoxal, încă din 1990, presa engleză a oferit subiecte numeroase despre această temă a valahilor păstori din Cehia, veniți prin transhumanță sau autohtoni, conform scrierilor istoricului clujean Silviu Dragomir. Valahia moravă (în cehă Valašsko) este o regiune cunoscută de păstori din răsăritul republicii cehe, de fapt o fostă «Romanie populară» întemeiată între secolele X și XV de către păstorii români stabiliți atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei, dar și din rămășițe ale autohtonilor daco-romani veniți pe vârfurile Carpaților din fosta Dacia romană – o autostradă a etnogenezei românești. Teodor T. Burada, celebrul folclorist român din Iași, a scris despre valahii de aici la sfârșitul secolului XIX, fapt ce a surprins lumea științifică de atunci. Abia după 1990, datorită democratizării Cehiei și, mai ales, după integrarea acestei țări în UE, în anul 2004, minoritatea valahă a început să-și ceară drepturile. Desigur este vorba de o minoritate de păstori, despre un areal rural din sud-estul Cehiei, care vorbește limba cehă, cu circa 800 de cuvinte din lexicul de bază al limbii române, în general limbajul legat de oierit și instrumentarul agricol. Se reconstruiește o identitate etno-folclorică a valahilor din Moravia cehă, cu oameni care își redescoperă și afirmă identitatea multi-seculară de păstori veniți din Carpații românești. Capitala Valahei morave este un frumos orășel montan. Valašské Meziříčí este un oraș din districtul Vsetín din regiunea Zlín din Republica Cehă, la graniță cu Slovacia. Are aproximativ 23.000 de locuitori. Numele Meziříčí înseamnă literal „între râuri” și este legat de locația sa la confluența râurilor. Atributul Valašské (adică „Valahia”) se referă la locația sa în regiunea Țării Românești Moravie. Prima mențiune scrisă despre Valašské Meziříčí datează din 1297. Deci localitatea are o tradiție veche de târg al ciobanilor valahi din Moravia. În acest context de deschidere și democratizare din punct de vedere al Uniunii Europene, după 1993, au demarat acțiunile pentru reconstituirea și recunoașterea a valahilor – ca minoritate – din punct de vedere etnografic, folcloric și al drepturilor omului. De altfel, în Moravia există încă din perioada interbelică un muzeu etnografic în aer liber la Rožnov pod Radhoštěm dedicat valahilor din Cehia. În mai 1997 un grup de entuziaști valahi moravi (Pavel Kosik, Tomaš Harabiš, Boleslav Polívka și alții) a proclamat statul fictiv Regatul Valahiei (Valašské Království, Wallachian Kindom), care dispunea de stemă, drapel, cetățenie, imn, monedă proprie (iurovalsarul), ambasade și consulate, o Cartă a drepturilor și libertăților, o Universitate, un Ordin cavaleresc, o fabrică de țuică de prune. Noua entitate statală formală emite pașapoarte (peste 80/90 000, care sunt folosite pe post de cartele de reducere în diverse localuri și așezăminte turistice sau de agrement din regiune), revendicând un teritoriu (după modelul statelor fictive Teritoriul Independent al Coastei de West sau Vechea Scoție). Inițiatorii Regatului Valahiei l-au înregistrat ca asociație cu statut de SRL, acesta dobândind personalitate juridică cehă. În 1993, cu patru ani înainte ca un anumit Tomáš Harabiš să creeze Regatul Valah, un actor de benzi desenate popular și un clovn antrenat pe nume Bolek Polívka, a fost încoronat „Regele Valahului, Boleslav I cel Milostiv, pentru totdeauna” într-o schiță TV elaborată și foarte populară în epocă. A fost o formă inedită de a atrage atenția asupra păstorilor valahi și să se evite reacția autorităților cehe.

Acești lideri ai minorității valahe din Moravia au pus la cale, mai ”în glumă” sau ”mai în serios”, crearea unui regat ”fantastic” într-o cunoscută crâșmă din Valašské Meziříčí (Mezericiul românesc). Regatul Țării Românești (cehă: Valašské kralovství) – denumit după regiunea Țării Românești – Moravia s-a înființat ca o asociație recesivă (arhetipală) ironică, care a fost fondată în 1997 de fotograful Tomáš Harabiš ca o „glumă practică elaborată”. Locația ”regatului” se situează în colțul de sud-est al Republicii Cehe, în zonele istorice, care au fost vatra păstorilor valahi din secolele XI-XII. „Țara Românească este un loc adevărat. Este o regiune muntoasă în colțul de sud-est al Moraviei, cam de dimensiunea Luxemburgului. A fost așezat de-a lungul mai multor secole de către păstorii români migratori numiți -Vlahi, care își strângeau oile spre vest, de-a lungul puternicului lanț muntos Carpați”, scria presa britanică în acei ani. ”Autoritățile„ regatului au emis circa 80.000 de pașapoarte de valahi din Cehia. Unele surse vorbesc chiar de 90.000 de pașapoarte. De la înființare, circa 80.000 de cetățeni cehi au achiziționat „pașapoarte Valahe”, cu care să călătorească. ”Într-o cârciumă de lemn, în mijlocul unei păduri, un bărbat scund și destul de rotund, pe nume Olin Kutáč, conduce un cor de muzică patriotică și cântă o melodie despre ceea ce el pretinde că este imnul național al Țării Românești Moravia valahă din Cehia. Îmbrăcat în haine tradiționale muntenești și purtând o pălărie mare și ascuțită de ciobănesc negru, Olin nu trebuie să se străduiască foarte mult să-i facă să cânte pe tovarășii săi valahi – întăriți cu pahare de ”slivovica” sau țuică de prune valahă. Acest valah pe nume Olin se descrie ca prim-ministru al Regatului Valah. Tencuite peste pereții pub-ului său din vârful muntelui sunt fotografii cu el însuși stând alături de o mulțime de celebrități și personalități publice, de la președintele ceh Václav Klaus la fotbalistul brazilian Ronaldo. Olin, așa cum probabil ați ghicit, este mândru de rădăcinile sale” transmitea presa engleză. (https://english.radio.cz/wallachian-kingdom-reporting-a-land-doesnt-exist-8591109). Olin este unul dintre bărbații care a dominat ca lider informal al Regatul Valah în ultimul deceniu. Dar omul care a început totul – omul care a creat fundamentele statului muntenesc, cum ar fi pseudo-pașapoartele și falsa monedă valahă – este Tomáš Harabiš, așa-numitul „ministru de externe” al Țării Românești. „Valahia este un loc real cu oameni reali și istorie reală, dar multe dintre atributele Regatului Valahiei nu sunt reale…Pentru a deveni valah tot ce trebuie să faci este să petreci șapte zile în Țara Românească și să bei un litru de țuică de prune pe zi. Avem consulate în toată lumea; există unul în Canada, unul în Noua Zeelandă. Deci este foarte ușor de aranjat.”

În 2001, pseudo-guvernul muntenesc valah, însă l-a detronat pe regele Boleslav printr-o lovitură de stat, acuzând monarhul decăzut că s-a comportat neconstituțional, cerând 1.000.000 de coroane cehe pentru serviciile sale. Regele demis a străbătut Moravia valahă pe jos din sat în sat, adunând sprijin pentru restaurarea sa, susținând că el a urcat de fapt pe tron în 1993 cu aproximativ patru ani înainte de formarea guvernului Harabiš și a afacerii. Fostul rege a susținut, de asemenea, că ideea pentru regat era a lui. În imposibilitatea de a soluționa disputa pe plan intern, cazul a fost dus în instanță în 2007 la Ostrava, din Republica Cehă. Curtea a decis în favoarea „guvernului” lui Tomáš Harabiš, care a continuat să caute un nou candidat la tron, încoronându-l în cele din urmă pe Vladimír Zháněl ca rege Vladimír al II-lea . De atunci, fostul rege, Bolek Polívka, a făcut apel la Înalta Curte Cehă. De acest conflict juridic de la conducerea regatului Țării Românești Moravia valahă din Cehia se pare că nu au fost străine serviciile secrete cehe și autoritățile centrale de la Praga. Regatul Valah – care are propriile pașapoarte și monedă – a început ca o glumă practică, dar în curând a devenit cea mai de succes întreprindere turistică și de reconstrucție a etno-folclorică din Cehia. Un lider valah declara presei britanice că pașapoartele valahe nu sunt o problemă pe plan internațional. „Chiar și eu am trecut granița canadiană-americană – între Yukon și Alaska – cu ea. Când am trecut granița în Alaska, am primit ștampila în pașaportul valah și când am decis să arăt pașaportul ceh, atunci au început problemele. Deci aceasta a fost dovada că un pașaport valah este ușor de călătorit, iar pașaportul ceh este problema.” http://valasske-kralovstvi.cz/?itemid=1101; http://www.bolek.cz/aktuality). Interesant este faptul că Curtea Supremă de Justiție din Praga a judecat în 2007/2008 conflictul dintre liderii valahi. Astăzi, Regatul Țării Românești Moravia valahă din Cehia a rămas mai mult o ficțiune turistică, dar devine tot mai evident în ultimii ani că minoritatea valahă din Cehia dorește să-și reconstituie identitatea ento-folclorică și să-și afirme drepturile și chiar să reconstruiască limba veche a oierilor rumâni din secolul XIII. Dincolo de o glumă pentru promovarea turistică din zona Moraviei valahe rămâne problema recunoașterii drepturilor minorității valahilor din Cehia.

Josef Kašpar, care s-a născut 27 iulie 1938 în Vrbice, este un fost sportiv cehoslovac, un atlet care s-a dedicat săriturii în înălțime, originar din Valahia moravă. În anii 1955–1957 a concurat pentru echipa de atletism VŽKG Ostrava, din 1958 până în 1964 a fost membru al Dukla Praga. În 1957, a devenit al optulea om din istoria atletismului cehoslovac care a spart bariera de 200 cm, recordul personal de 204 cm datează din 1963. El este un idol al valahilor moravi, având și un memorial în cimitirul din Roznow la care se închină valahii moravi. Imnul Național al Moraviei valahe este compus pe versurile unui poet din Moravia.De asemenea, un scriitor valah din sudul Moraviei valahe a compus Imnul national al Moraviei Valahe la începutul secolului trecut. Scriitorul popular valah Josef Kašpar Vrchovský (1871 – 1947) s-a născut în Valašská Polanka și a murit în Vsetín. Și-a trăit toată viața în satul natal, pe pajiștile, care se numeau U Vrchovských – de unde și numele de familie Vrchovský. De mic, a gravitat spre cărți și, în copilărie, a citit toată biblioteca școlii. La 19 ani, a început să compună poezii în timpul liber – rime populare simple, pe care le scria în dialectul muntenesc și le nota într-un caiet seara. Își câștiga existența ca fermier și se plimba îmbrăcat în costum valah.Cu filozofia sa unică de viață, îi era greu să se împace cu schimbările din Țara Românească Moravia valahă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pe care le reflecta adesea în poeziile sale. A preferat poeziile prozei, pentru o mai bună comprehensibilitate, și le-a publicat sporadic în ziare și reviste, iar importanța lor stă nu numai în valoarea lor artistică, ci și în valoarea lor folcloristică, întrucât deseori surprind vechi realități și obiceiuri locale valahe. Spre exemplu despre gospodărie pe timp de seară. Îi plăcea să asculte oamenii cântând frumos și să deseneze costume valahe. Multe dintre ele au devenit cunoscute și populare pe scară largă în Cehia. Poetul popular a compus versurile și melodia Imnul Valahilor din Moravia. Imnul ”Valašské Polanék” a intrat în memoria cetățenilor din Moravia valahă. Se cântă în timpul festivalurilor și de ziua recoltei la Starovalašké. Imnul a fost adoptat ca imn și de către întreaga regiune Hornolideč și treptat tot Regatul Țării Românești Moravia valahă.

Noi valahii putem fi săraci,
la urma urmei, suntem făpturile lui Dumnezeu.
Să ne ținem cu credincioșie de Domnul Dumnezeu,
nu vom da greș.

Să nu ne fie rușine de sărăcie,
să nu ne înrobim
Patria Moraviei
desfătarea deşartă a duşmanilor. 

Draga noastră Patrie Moravă,
esti mama noastra
Sunteți sfințiți prin sângele părinților
ne dai sandvișuri

Să nu ne fie rușine de sărăcie
să nu ne înrobim
Patria Moraviei
desfătarea deşartă a duşmanilor.

Noi valahii putem fi săraci,
la urma urmei, suntem făpturile lui Dumnezeu.
Să ne ținem cu credincioșie de Domnul Dumnezeu,
nu vom da greș.

Acest Imn al Țării Românești Moravia valahă din Cehia exprimă evident dragostea față de pământul natal și puterea credinței acestor ciobani valahi care au conștința propriei tradiții și a sfințeniei prin sângele părinților. Mai transpare și o sete de libertate specifică păstorilor rumâni, parcă coborâți din Miorița carpatină.

Ionuț Țene