Respins de mamă și de apa lui, el cade într-o teamă.
Născut în soarta norului unde soarele îl cheamă,
e singuratic în mreaja dorului, căci plânsu-i e-o vină
în ploaie iar vocea norului i-o mamă ce îl alină.

Respins în lumea asta mare, doar sentimente cară,
să le împartă cu a lui. Și, nu știe nici să ceară,
să-mpartă pasul său la doi. Respins, știut de karmă,
iubit ca norii unei ploi, destinul său îl farmă.

Respins de vorba locului, adună încă spaimă,
să-l înțeleagă clipa veacului, să fie mai cu seamă.
Și-nconjurat de dragoste, cu sentimente cumpărat,
respins vei fi-n prăpastie, visând coroana de-mpărat.

Respins de viață pe un drum ce n-are sentimente,
o clipă-i flacără, acum e scrum respins cu argumente.
Umplut de ani ca un cărbun, vei arde într-o clipă.
Respins pe drumul tău străbun, tăcerea ta mai țipă.

Moștenitorii se supun iar lumea ta-i divină.
Din carte, mulți nu-ți spun: poteca-i drumu-n lumină!
Respins de timp cu numele pe-o cruce, în tăcere,
clipa va șterge urmele respinse în zăcere.