A dispărut glodul, găurile pământului s-au redeschis. Norodul încă doarme . E ziua sfântului. Fluturi negrii de ninsoare plutesc în ceață. Betoane reci, aliniate sau trandafirite. Noi nu murim, nu murim! Gloata își calcă pe călcâie în stradă. Nu, nu mai suferim ci pierim! Minciuna ne îmblânzește, ne lenevește. Latră fiarele din sufletele noastre. Ne încurajează moartea, ne iubește. Tinereți în picioare sau pe trotuare căzuți. Foamea aleargă lihnită și obosită. Haine ponosite și fricoase se împing reciproc. Se împarte curaj din mână în mână, dar mulți dintre ei îl ascund sub haină. Avem curajul s-o spunem. Dar din dar, de tăcere face parte din ziua de ieri.
„Jos tiranii, jos tiranii jos!” Jos în stradă eram noi . Eram tiranii noștri de mai târziu. Se dă moarte la TVR, porții gratuite, se moare acolo. Vrem și noi din ce e gratuit. Gratis!… avea gust de friptură de porc. Teroriștii, teroriștii!
Teroriștii au dispărut. Toți ne gândeam la fapte de eroism și uitam de noi. Pentru viitorul nostru. Începusem să-l ucidem. Porcii începuse să binecuvânteze ca la Moscova. Cu ochii spre occident călcam în străchinile KGB –ului.
A murit tineretul și li s-a făcut un cimitir, mai știți ceva de el?
Să facem, să dregem, să gândim cum ne conduce și cum ne conducem! Verbe aruncate la gunoi. Acoperiții ascunșii aveau deja puterea politică.
Cu târnăcoapele s-a aprobat și votat noua dictatură. Nu mai exista umplutură. Eram noi și ei .
Se împlinise Revoluția Optșnoistă .
ROMULUS, părere proprie. Orice asemănare cu astăzi se exclude doar din context.