IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul, sondajele şi direcţia

În „epoca de aur”, cea a noastră, nu a lui Pericle, sondajele, când se derulau şi se derulau mai spre sfârşit de an, la ceas de bilanţ, în cinstea aniversării Proclamării Republicii, trebuiau să evidenţieze clasamentul celor mai buni în întrecerea socialistă, în industrie şi agricultură, în sport, în olimpiadele pe meserii şi de cultură generală, ca un fel de panou de onoare al anului. De regulă, românul de rând era prea puţin întrebat şi atunci. Existau persoane însărcinate de partid în elaborarea acestora, românilor, strâns uniţi în jurul partidului (unic), în frunte cu secretarul său general, revenindu-le datoria de a le studia şi aprofunda asemenea sondaje. Întru băgare la cap şi creşterea conştiinţei comuniste.

Astăzi, una dintre întrebările favorite ale sondajelor, la care subiecţii, câţi sunt, sunt chemaţi să dea răspuns, este: în ce direcţie merge ţara? Ei, de data aceasta, nu mai este atât de simplu. Nu mai poţi zice că: în direcţia făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Îţi vin în ajutor cei puşi  să execute sondajul, care este un sondaj pe grilă, unde este nevoie să bifezi doar propunerea ta de răspuns. Mulţi, foarte mulţi, dacă nu cei mai mulţi, preferă să bifeze în dreptul chestiunii, ca răspuns: GREŞITĂ. Iată-l pe românul nostru pus să-şi dea cu părerea şi chiar îşi dă cu ea. Iată-l, parcă, simţindu-se alt om! Se vede treaba chiar trăim în democraţie, ceea ce nu este de ici, de acolo.

Apreciind direcţia în care merge ţara ca fiind greşită, românul ar fi putu fi chestionat şi cu privire la vreo soluţie. Dar sondajele n-o fac, poate şi în ideea de a nu crea bătaia de cap celor ce le studiază şi le interpretează în final, bravii noştri analişti politici, şi, apoi, a gândi o soluţie, să recunoaştem, nu este o treabă simplă, presupunând cunoaştere, luciditate, clarviziune. De unde toate acestea şi la toţi?

Oricum, sondajele de opinie sunt, vrem, nu vrem, un fenomen al zilelor noastre, cu periodicitatea lor, mult precipitată în timpul campaniilor electorale. Sunt şi un motiv de dispută între adversarii politici, cu constatarea de rigoare a exactităţii, valabilităţii şi utilităţii lor. Din punct de vedere al mijloacelor mass-media, sondajele constituie o pâine bună (de mediatizat), fie pe pagini multe, fie în emisiuni multe. În aşa fel încât poporul să poată lua (la) cunoştinţă. Un maliţios ar putea invoca lipsa unei întrebări legate chiar de direcţia în care merg sondajele: dacă aceasta nu este greşită?

(„Jurnalul de Dimineaţă”, 5 noiembrie 2002)