Sacrificiu

Autor: Mălina Georgiana ZARA

Ceaiul s-a răcit în cană, iar motanul zgârie-n ușă.
Mângâi rece ceașca verde și te lași vag așteptat.
Te îndemn să-l bei îndată, te-aș hrăni de aș putea
Dar ești calm, nu simți puterea vremii ce s-a încheiat.

Gâtul mi l-am pus pe ștreang, m-am sacrificat iubirii;
Apoi mișelesc contract, am rănit ce-am adorat.
N-am vrut să ucid, pecete, dar culmea, n-aș suporta
Un infern fără de tine, cel cu ochii de smarald.

Gândul morții mă-mpietrește, dar tu l-ai primit râzând
Apoi ai gustat dulceața și-ai băut, parcă de sete…
Pedepsindu-te pe tine, m-am târât pe mine-n iad
Nu cu fapta, ci cu gândul; înecând în smoala neagră
Un suflet nevinovat.

Mă întreb acum, în grabă, oare tu nu porți din vină?
Un înger imaculat n-ar fi pur, când ochii-i țipă
După-un diavol rău, flămând, care se arată-n cale
Cu intenții explicite, un târg dintr-o neagră vale.

Paradisul nu ți-e raiul, iar de iad nu te ferești,
Ai găsit îmbărbătare în brațe neomenești.
Miroseai a fum și frică, miroseai a disperare
Dar eu m-agățam de tine și simțeam îngrijorare.

Ce mi-ești tu, ce mi-e oricine? Adun suflete, fac târguri
Leg promisiuni uriașe, apoi curm destine-orbește.
Eu pofteam fără de chip, la iubire, ca o pradă
N-o chemam drept amor fin, ci eu te credeam iscoadă.

Până am căzut. m-am frânt. Și-am vrut să te protejez.
„Alte târguri, în zadar, n-aș mai încheia, iubite
Doar pe tine să te am, o iluzie-n amintire.”
Astfel în genunchi m-am pus, cel cu sufletul răpus
Și-am uitat de nemurire când m-am coborât spre tine.

Fir cu fir, floare ce moare, m-am legat cu jind de tine.
Siguranță și-alinare; m-am trezit din nou stăpân
Într-un loc vegheat de lună și de păsări cântătoare
Iar tu mă-așteptai mereu, promisiunea ce nu moare.

Ochii-ți vii, hipnotizanți, mă hrăneau, mă-ndestulau
Iar în fața ta, cu totul, mă simțeam copil și slab.
Nimiceam artiști și regi, într-o joacă efemeră
Dar pentru chipul tău blând, eu eram o marionetă.

Primăveri și ierni s-au scurs. Un secol urmat de altul
Ne pierdeam și ne găseam, în obsesie și delir.
Mi-am uitat slujba mea sacră, de-a fi cel mijlocitor
Între patimi și dorințe, lângă stelele ce mor.

Nisipul s-a scurs în grabă, timpul ne-a ajuns din urmă
Schimbul încrestat în grabă, azi e dat să se-nplinească.
Datoria crud mă strânge, colții mi se-nfing în piele
Iar Hades vrea ca să vin, dar eu nu merg fără tine.

Dar tu bea, nu te opri! Soarta vrea să se achite.
Veninul l-am pregătit din mâhnirea din trecut.
Târgul blestemat să fie și eu fiindcă l-am creat
Și tu, ființă infinită, fiindcă mi te-ai adresat.