Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Sacrificiu

     

    Sacrificiu

    Autor: Mălina Georgiana ZARA


     

    Ceaiul s-a răcit în cană, iar motanul zgârie-n ușă.
    Mângâi rece ceașca verde și te lași vag așteptat.
    Te îndemn să-l bei îndată, te-aș hrăni de aș putea
    Dar ești calm, nu simți puterea vremii ce s-a încheiat.

    Gâtul mi l-am pus pe ștreang, m-am sacrificat iubirii;
    Apoi mișelesc contract, am rănit ce-am adorat.
    N-am vrut să ucid, pecete, dar culmea, n-aș suporta
    Un infern fără de tine, cel cu ochii de smarald.

    Gândul morții mă-mpietrește, dar tu l-ai primit râzând
    Apoi ai gustat dulceața și-ai băut, parcă de sete…
    Pedepsindu-te pe tine, m-am târât pe mine-n iad
    Nu cu fapta, ci cu gândul; înecând în smoala neagră
    Un suflet nevinovat.

    Mă întreb acum, în grabă, oare tu nu porți din vină?
    Un înger imaculat n-ar fi pur, când ochii-i țipă
    După-un diavol rău, flămând, care se arată-n cale
    Cu intenții explicite, un târg dintr-o neagră vale.

    Paradisul nu ți-e raiul, iar de iad nu te ferești,
    Ai găsit îmbărbătare în brațe neomenești.
    Miroseai a fum și frică, miroseai a disperare
    Dar eu m-agățam de tine și simțeam îngrijorare.

    Ce mi-ești tu, ce mi-e oricine? Adun suflete, fac târguri
    Leg promisiuni uriașe, apoi curm destine-orbește.
    Eu pofteam fără de chip, la iubire, ca o pradă
    N-o chemam drept amor fin, ci eu te credeam iscoadă.

    Până am căzut. m-am frânt. Și-am vrut să te protejez.
    „Alte târguri, în zadar, n-aș mai încheia, iubite
    Doar pe tine să te am, o iluzie-n amintire.”
    Astfel în genunchi m-am pus, cel cu sufletul răpus
    Și-am uitat de nemurire când m-am coborât spre tine.

    Fir cu fir, floare ce moare, m-am legat cu jind de tine.
    Siguranță și-alinare; m-am trezit din nou stăpân
    Într-un loc vegheat de lună și de păsări cântătoare
    Iar tu mă-așteptai mereu, promisiunea ce nu moare.

    Ochii-ți vii, hipnotizanți, mă hrăneau, mă-ndestulau
    Iar în fața ta, cu totul, mă simțeam copil și slab.
    Nimiceam artiști și regi, într-o joacă efemeră
    Dar pentru chipul tău blând, eu eram o marionetă.

    Primăveri și ierni s-au scurs. Un secol urmat de altul
    Ne pierdeam și ne găseam, în obsesie și delir.
    Mi-am uitat slujba mea sacră, de-a fi cel mijlocitor
    Între patimi și dorințe, lângă stelele ce mor.

    Nisipul s-a scurs în grabă, timpul ne-a ajuns din urmă
    Schimbul încrestat în grabă, azi e dat să se-nplinească.
    Datoria crud mă strânge, colții mi se-nfing în piele
    Iar Hades vrea ca să vin, dar eu nu merg fără tine.

    Dar tu bea, nu te opri! Soarta vrea să se achite.
    Veninul l-am pregătit din mâhnirea din trecut.
    Târgul blestemat să fie și eu fiindcă l-am creat
    Și tu, ființă infinită, fiindcă mi te-ai adresat.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5