SAPIENTOKORONASAGA – 4 

Augustin Ostace,
Köln Nord, Deutsc
hland, la 03.01.2021

…Sfârşit trist de Ianuarie 2021 în Germania, afectată masiv de cumplita patologie în multi-extindere şi retezarea de vieţi, de la tineri sau mai puţin tineri, de la bătrâni sau mai puţin bătrâni…

Se moare acasă, se moare în spital, se moare în asylheim, fără încetare, fără asemănare, fără cruţare, şi asta în ţara uriaşilor de medicamente de toate felurile, de la Bayer la Hoechst, de la Boehring la Merck, sau de la BASF la BionTech… Nu suntem ajutaţi nici de tehnologii de vârf, sub semnătura unor Siemens sau Aldi, sau Liedl sau REWE, sau Puma sau Adidas…
Ca niciodată de la război încoace, presa germană este plină de anunţuri mortuare, de îndoliatele cuvinte din Requiem şi Exequiem, o amplificare şi accelerare a trecerii în nefiinţă a populaţiilor germane, a trecerii eterne în lumea de dincolo a unei întregi istorii de zbateri şi frământări ale neamurilor teutonice, toate însoţite de singurătăţi şi lacrimi nevăzute…

Nu vreau să tulbur nefireasca nelinişte din cimitirele germane (în care sunt mulţi Sachsen und Schwaben din Răsăritul Europei), dar voi încerca să reproduc printr-un translatio, câteva din condoleanţele citite, recitite, reflectate şi resemnate, din trecerea noastră prin lume…
Poate că numele lor, luate la întâmplare, Kurt, Jürgen, Manfred, Karin, Hans, Klaus, Gudrun, Dieter, Werner, Willy, Ingrid, Horst, Brigitte, Wilfried, Ingo, Günter, Uschi sau Reiner, nu vă vor spune prea mult, dar în spatele lor au fost fiinţe şi speranţe, zbateri şi zbuciumări, laşităţi şi nefericiri, înălţări şi prăbuşiri, toate întru fiinţa şi fiinţarea numită om şi umanitate, om şi societate, om şi destinialitate… Deci, întru aduceri aminte, din acest sfârşit de Ianuarie 2021, din zona Köln, Germania…

„Lăsaţi-mi un loc între voi // Un loc al neuitării”…
„Dacă vreodat’ mă veţi căuta // Căutaţi-mă în inimi // Poate va rămâne acolo un loc al amintirii”…
„Nu judeca ziua după ce trece // Ci sămânţa binecuvântării ei // sădire trăită în pururi”…
„Adormirii, urmând atâtor oboseli // Din ultima cădere de lumină”…
„Şi luptătorul îşi pierde puterea // Pierdută prin timpuri”…
„Tu! Ultima călătorie // Făr’ de întoarceri // Cadoul de minuni al lumii”…
„Spirit! Voinţă şi durare, voinţă şi-ndurare, în pururi curgere”…
„Sunt morţi care deschid ochii celor vii, sunt vii ce închid ochii celor morţi, tu, sfântă rugăciune a amintirilor dragi”…
„Un cenuşiu şi ireal acoperă totul, tu, om, copac sădit de tine însuţi, în eterna gradină”…
„Din arta vieţii să culeg căldura verii, ca-n anotimpuri reci, să port îmblânzirea”…
„Destinul plecării este întotdeauna o pierdere, dar, fără asta, nu putem trăi”…
„Acum, toate liniştile şi neliniştile sunt adunate în pumnul de cenuşă, pământ al tresăririlor”…