SĂRUTUL IUBIRII

Trupul apei liniștit îmi spune
Când eu cobor pe trepte nezidite
Și clipa foșnește ca o flacără în muguri

Atunci copacul chiuie dezvelit în vale

Și visele dorm în cupe mari de infinit

Atunci,femeie,te dezbraci pentru iubire

Și aerul ne urmărește mereu curgând

Cum batista înlacrimată poartă ruginå subțire

Și veacul vieții mă mai strigă pe nume

Dar eu din lacrimi găurite îmi fac cămașă nouă

Să pot pluti prin viața zbuciumată curgând

Aprindeți și voi candele cu palmele crăpate

Eu voi trece mâine,sau poate la noapte

Însoțit de Veronica domnului Mihai

Eu port așteptări mari și îndrăznețe

Aș putea muta puterea nopții în apus

Aș vrea să stau cu Ștefan cel Mare la masă

Și cu nepoții marelui Brâncuși

Lăsând la poarta iubirii sărutări eterne

Iar peste clipa vieții clopote trăgând.

Dumitru Petraș

Articole asemănătoare