Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
SĂRUTUL IUBIRII
Trupul apei liniștit îmi spune
Când eu cobor pe trepte nezidite
Și clipa foșnește ca o flacără în muguri
Când eu cobor pe trepte nezidite
Și clipa foșnește ca o flacără în muguri
Atunci copacul chiuie dezvelit în vale
Și visele dorm în cupe mari de infinit
Atunci,femeie,te dezbraci pentru iubire
Și aerul ne urmărește mereu curgând
Cum batista înlacrimată poartă ruginå subțire
Și veacul vieții mă mai strigă pe nume
Dar eu din lacrimi găurite îmi fac cămașă nouă
Să pot pluti prin viața zbuciumată curgând
Aprindeți și voi candele cu palmele crăpate
Eu voi trece mâine,sau poate la noapte
Însoțit de Veronica domnului Mihai
Eu port așteptări mari și îndrăznețe
Aș putea muta puterea nopții în apus
Aș vrea să stau cu Ștefan cel Mare la masă
Și cu nepoții marelui Brâncuși
Lăsând la poarta iubirii sărutări eterne
Iar peste clipa vieții clopote trăgând.
Dumitru Petraș
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania