Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Şcoala literară de la Huşi (autor universitarul Petru Ioan, Ed. „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2019) în creştere de la o perioadă la alta. Paul Leu, un profesor, nu trebuie să lipsească de la ea!… (I

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Şcoala literară de la Huşi (autor universitarul Petru Ioan, Ed. „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2019) în creştere de la o perioadă la alta
Paul Leu, un profesor, nu trebuie să lipsească de la ea!…

Primit pentru publicare: 09 Ian. 2019
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 10 Ian. 2019
© Ion N. Oprea© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Şcoala literară de la Huşi (autor universitarul Petru Ioan, Ed. „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2019) în creştere de la o perioadă la alta
Paul Leu, un profesor, nu trebuie să lipsească de la ea!…

I

       Scrise şi tipărite cu ocazia sărbătoririi anului Centenar a Liceului  „Cuza Vodă” din Huşi, de fostul ei elev, absolvent, Petru Ioan, astăzi ieşean, prof. dr.honoris causa, cu multe volume legate de  FENOMENOLOGIA ŞCOLII ROMÂNŞTI, semnează şi pe cele două, primul de proporţii obişnuite, „într-un tiraj de tatonare, difuzat în preajma aniversării centenare…cu inventarul a 123 de scriitori huşeni ori cu ascendenţă huşeană ”un album prosopografic”, 134 de pagini, un fel de „Buna Ziua” la întâlnirea preoctombriană, urmat de un al doilea care a adunat, cum spune autorul, „pe toţi cei demni de eticheta ”scriitor (peri) huşean” şi se încadrează în formula Dicţionarului proiectat, respectiv a „ALBUMULUI PROSOPOGRAFIC”- o carte format academic, cu 327, plus vreo 80 nume care sunt personajele  celor 446 de pagini, pe ultima copertă unul dintre ei, Theodor Codreanu destăinuindu-se, cum face şi la p.100: „La Huşi am ajuns, în 1975, din indicibile raţiuni spirituale, apropiate de Târgoviştea lui Costache Olăreanu, unde s-a înfiripat vestita „Şcoală de la Târgovişte”.De astă dată, ante factum, fiindcă m-a căutat la Dodeşti poetul Ion Alex.Angheluş, înarmat cu un proiect literar-cultural foarte serios, acela ca, prin venirea mea în „oraşul dintre vii”, să se creeze „Şcoala literară de la Huşi”, în care a treia figură fondatoare să fie prozatorul şi poetul Ion Gh. Pricop, aflat şi el, pe atunci, la porţile consacrării”. 

Citind cărţile, cele două volume, semnate Petru Ioan, care am văzut lasă loc şi  altor viitori consacraţi de „pe lista în aşteptare”, cum o numeşte docentul,am alergat la biblioteca personală şi din „Strămoşii noştri din arhive –Restituiri”, p. 410,  Editura PIM, Iaşi, 2o11, am desprins ceea ce sunt consemnările altui profesor, Mihai Bejinaru, fost director de studii la Liceul militar „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Câmpulung-Moldovenesc, astăzi pensionar,  care merită puse alături de ce scrie universitarul Petru Ioan, mai ales că are motivare, dar şi locul, parcă păstrat, p. 195 din „Academic”, imediat după Leu Botoşăneanu Grigorie, fost episcop de Huşi, locul i-l destinăm profesorului Paul Leu, original din împrejurimi, din localitatea Cârja. Cârja de Sus.
                                                    *
„…Vorbind despre colegii săi – profesorii – de la Liceul militar „Ştefan cel Mare” din CâmpulungMoldovenesc în cartea sa „Iubiri pasagere”, Editura PIM, Iaşi, 2011. C. Manoliu scrie despre Familia Paul Leu, originali din părțile Huşilor: „Limba română o preda soții Leu (Paul şi Cornelia). Oameni posaci, nesociabili, rar îi vedeai zâmbind. Aş putea număra pe degete de câte ori iam văzut râzând”

         Rândurilor acestora le răspunde profesorul pensionar, ca şi mine, Mihai Bejinaru, din Câmpulung, care, parcă răspunzândumi unei fireşti întrebări la ceea ce spunea C.Manoliu, dar cine   e acest Leu astfel descris, îmi anexa un întreg documentar la ceea ce mă interesa. Dar mai întâi, vorba dlui Mihai Bejinaru, un ANTETEXT, la problema în discuție: „Județele moldave Suceava şi Vaslui, comparabile sub aspect istoric, au perspectiva apropierii culturalartistice prin strădanii documentariste.

                Personal, de județul Vaslui mă leagă câteva lucruri de suflet:
            – normalist fiind la Şcoala din ŞendriceniDorohoi (19431951), lam avut director pe C.N. Iancu (românălatină) şi profesor pe Petru Cârlan (muzică), ambii din Bârlad;
         – ca student, în vara anului 1952, am făcut o lună grea de armată, la obuziere, Bârlad;
       – Elena Goraş, verişoară, învățătoare căsătorită cu Gheorghe Vasilica (şef de gară), a trăit în stația Căi Ferate din Negreşti;
        – Vărul meu, tiz, a lucrat ca mecanic de revizie căi ferate la Fălciu;
       – Profesorii Virgil Petrescu (matematică), Paul Leu (română) şi George Istrate (biologie), vasluieni, miau fost colegi la liceul militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc;
          – În Vaslui, iam cununat pe Ion Creangăofițer şi Luminițaasistentă medicală pe carei vizitam în drum spre mare;
          – În prezent port corespondență afectivcognitivă cu profesorul Alexandru Mânăstireanu (Bârlad) şi Ion N. Oprea (Iaşi), originali din PriponeştiTutova, azi Galați.

              Cel din urmă, neastâmpăratul I.N.O., aflând că lam binecunoscut pe Paul Leu din Cârja (între Prut şi Elan), mia cerut să „compun” un text de două pagini pentru revista „Elanul” din Giurcani, Vaslui. Astai justificarea demersului meu, intitulat UN VASLUIAN DIN FAMILIA LEILOR, PAUL LEU, sper nesupărător, pentru destinatar.

                    UN VASLUIAN DIN FAMILIA LEILOR PAUL  LEU

           Tatăl lui Paul, Costache Leu (18911939), aparține unei vechi şi numeroase familii de preoți ierarhi, învățători şi dascăli din fostul județ Covurlui. Căsătorit cu Elena Burdulescu din Badicul Moldovenesc județul Cahul, a rămas gospodar în Cârja lui vasluiană (vezi Comuna Cârja şi familia Cârjă, p. 246251 din cartea lui Ion N. Oprea: “Bârlad, Istorie, cultură, amintiri”, Iaşi, Editura PIM, 2010). Costache era văr primar cu Episcopul de Roman şi Huşi, Grigore Leu, tatăl preotului militar şi arhiereu (19401945), Victor Vasile Leu, ajuns după război,

Episcop Ortodox Român al Europei Apusene şi Orientului Apropiat şi Confesor şef în Armata Atlanticului. Aflat în misiune pe teritoriul Austriei ocupate, a fost capturat de trupele Sovietice (16 august 1952), dus şi anchetat în Uniunea Sovietică, predat apoi României (1953). Aici, anchetat din nou a fost judecat şi condamnat la moarte pentru crimă de înaltă trădare  de patrie (20 noiembrie 1954). Neexecutat, a stat încarcerat până la eliberarea din august 1964 (vezi Paul Leu „Răpit de KGB şi condamnat la moarte”, Editura Euroland, 2009, 489 pagini).

                    Al doilea copil al familiei Costache şi Elena Leu, Paul, sa născut la 26 iunie 1927, în CârjaMurgeni, având o copilărie zbuciumată, trăită pe ambele maluri ale Prutului, cu treburile, necazurile şi bucuriile vieții de la țară…

               Anii lui de învățătură secundară şi universitară (19391954) au fost marcați de moartea tatălui (2 mai 1939), războiul  cu cele aferente (19401945), în care a fost implicat numai ca premilitar, armistițiul şi Pacea cu consecințele lor nefaste nouă, seceta şi urmările ei (194647), jaful economic al „eliberatorului” şi convertirea întregii vieți sociale, culturale şi politice a României la ideologia atotcuprinzătoare sovietică.

                 Succesiv, a fost elev al liceelor: „Mihail Kogălniceanu” – Vaslui, „B.P. Haşdeu” – Chişinău şi Şcolii Normale „Vasile Lupu” – Iaşi, iar în final, student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iaşi.

              Dacă între anii 19511954, fără să ne fi cunoscut, am fost colegi de studenție, între 19561965 am fost colegi în calitate de profesori la Liceul militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. Familia profesorilor Paul şi Cornelia Leu avea experiența didactică (de doi ani, 19541956) acumulată la Şcoala din ArboreSuceava iar eu eram stagiar, începător.

             Trăind şi muncind împreună în perimetrul „coloniei” militare de pe Dealu Cocora, aflat pe dreapta râului Moldova, la poalele Rarăului, cu Pietrele Doamnei în susul Muntelui (cum spun poeții), am reuşit să ne binecunoaştem, apreciem şi respectăm, încât medalionul acesta poate fi „bănuit” de părtinire, deşi, vă asigur, nui cazul!

               În profilul din Monografia Liceului Militar, ediția Ia, 1994, p. 259260, lam prezentat astfel pe profesorul Paul Leu: „Fire liniştită în viața de toate zilele şi activitatea didactică. Un om prevăzător şi meticulos în calculele de tot felul, model ca stăpânire de sine şi bun simț. În desfăşurarea lecțiilor, impunea prin nevoia de a fi urmărit. Nu forța nota şi nu dramatiza situațiile precare. Un optimist interiorizat, dispus să persevereze până la realizarea scopului didactic şi educativ, prin mijloace clasice şi, paradoxal, tocmai asta la condus la preocupări de modernizare a predării şi studiului limbii române, în liceu. În acest sens a realizat primul cabinet destinat muncii profesorilor din colectivul catedrei de Limba şi literatura română (al cărui şef era), studierii, elaborării şi confecționării materialelor didactice vizuale (planşe pe autori, tematici , hărți şi curente literare), folosirii, în predare, a mijloacelor audiovizuale (discuri, benzi magnetice, diafilme şi filme didactice), însoțite de explicațiile şi demonstrațiile  metodice aferente”. Nu ia reuşit încercarea dea extinde inițiativa şi în Comisia metodică de Ştiințe sociale pe care o conducea.

               Alte merite ale profesorului Paul Leu, în Liceul militar, au fost legate de: aprovizionarea bibliotecii cu volumele necesare elevilor şi profesorilor; creşterea eficienței împrumutului şi utilizării sălii de lectură; îndrumarea activității elevilor la revista şcolară “Tinere Condeie” ( urmândui profesorului Costel Tudor); obținerea premiului II şi a unei mențiuni, la faza națională a Olimpiadei de Limba română, 1961, de către elevii săi, Rotau I. Ioan şi Rotaru P. Radu, singurii premiați din județul Suceava; organizarea a numeroase manifestări literare, recitaluri de poezie, mese rotunde cu dezbateri tematice ş.a. Recunoscânduise meritele, Ministerul Învățământului ia conferit titlul de Profesor Fruntaş (Diploma nr. 2536iunie 1964).

          Cu rucsacul profesional doldora de experiență metodicopedagogică şi „cizelare” în spiritul rigorilor militare binefăcătoare, prin transfer, spre emancipare (probabil), pleacă  la Suceava. A cerut, şi i sa aprobat, să plece cu tot ceea ce a conceput şi realizat, în Liceul militar, ca material didactic, pe cheltuială proprie…

          Suceava, altceva decât periferia Capusatului, dependent de Câmpulung, ia permis săşi asigure confort locativ (după plac şi necesități), oferindui şi o bună parte din zestrea arhivist/culturală  a Bucovinei istorice. În scurt timp, alăturat muncii didactice şi de conducere, prestate în licee bine cotate,Inspectoratul şcolar şi Învățământ superior sucevean, dă curs vocației şi pasiunii pentru tehnica cercetării documentelor de arhivă, „erupând” întro imprevizibilă activitate jurnalistică şi scriitoricească.

                Lam găsit, inițial, colaborator la diverse reviste, ziare şi anuare, precum: Zori noi, Clopotul, Gazeta învățământului, Tribuna şcolii, Cronica, Colocvii, Convorbiri literare, Ateneu, Studium, Cercetări de istorie, Studii şi cercetări ştiințifice,Anuarul Muzeului județean Suceava, Studii de muzicologie, Crai nou etc., cu materiale adunate pe parcursul multor ani, apoi autor de lucrări de tot mai mari întinderi, promovate prin serioase edituri şi tipografii.

               Originar vasluian, naturalizat bucovinean, acum american, Paul Leu rămâne credincios tradițiilor moldo-bucovinene, în sensul cel mai larg al cuvântului, fapt dovedit prin ceea ce a gândit şi realizat, până în prezent, în domeniul artei şi culturii naţíonale.

           Principalul lui biobibliograf, Octavian Nestor, în PAUL LEU, UN CONDEI PE DOUĂ CONTINENTE, micromonografie, Editura Euroland,Suceava, 2002, îl consideră istoric, istoric şi critic literar, etnolog, muzicolog şi eseist sociopolitic.

                    Pentru toate aceste onorante titluri are acoperire în cele peste 500 studii, articole, documente, recenzii, interviuri, scenarii de filme TV ; 11 volume monografice despre Iraclie (tatăl) şi Ciprian (fiul) Porumbescu şi Simion Florea Marian ; cele 13 ediții critice din ineditele ultimului (S.F.Marian), precum şi eseuri cu profil sociopolitic, tranşant antirăsăritene (a se vedea şi cartea PAUL LEU, RĂPIT DE KGB ŞI CONDAMNAT  LA MOARTE, Editura Euroland, 2009).

Lucrările lui cele mai de seamă se află în mari biblioteci din țară şi străinătate (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Austria, Franța, Italia, Suedia…).

             Tot mai bine cunoscut şi receptat peste hotare, zice cercetătorul sucevean (de ce nu şi tutovianovasluian ?), PAUL LEU a primit prestigiosul titlu de OM AL ANULUI 2001 din partea Institutului American Biografic (Carolina de Nord). A fost inclus în The Contemporary Whos Who, 2004 (SUA). Institutul Internațional de Biografii Cambrige ia cerut să participe la alcătuirea celei dea XIIIa ediții 20034 a The International Register of Profiles, cu profil propriu, alături de profile ale celor mai de seamă 250 de personalități din lume. 

        Are Liceul militar “Ştefan cel Mare » şi Suceava, ca şi comuna Cârja din vechiul județ Tutova, dreptul să se mândrească pentru faptul că vasluianul de astăzi Paul Leu a fost educator pe aici, în România, şi personalitate de valoare mondială ? ».
        Au! Va  avea loc sigur şi în viitoarea ediţie a prestigiosului Dicţionar Şcoala literară de la Huşi…

Ion N. Oprea, 9 ianuarie 2020

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.576 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5