Al.Florin Țene: Scriitoarea Elena Buică în echilibru “Pășind spre“talentul din “Miracolul cuvântului “

Primind un pachet de cărți de la scriitoarea Elena Buică, româncă din Canada, ajunsă la vârsta înțelepților teleormăneni, și citind cele două  volume apărute la  Editura “Armonii Culturale”, 2022, intitulate “Pășind spre târziul vieții “ și “Miracolul cuvântului “, am exclamat în gând: gloria nu vine, doar cuvântul ne bucură cu miracolul lui.

Volumul “Miracolul cuvântului “ de 370 de pagini, cuprinde articole, reflecții și eseuri despre oamenii pe care i-a cunoscut, evenimente, locuri și fapte, constituindu-se într-o unitate de idei prin diversitate.

Cartea este structurată în : Partea I: Scrieri în amurg, Partea II-a: Din lumea scriitorilor, Partea a III-a : De mortuis nihil nisi bene. (Despre morți să vorbești numai bine ) și “Fișe de autor”, în care descoperim că autoarea, fostă profesoară de română,în Bihor, Cluj și București, născută în Teleormanul lui Marin Preda, a debutat în “Observatorul” din Toronto, la o vârstă a acumulărilor de experiențe, când alți scriitori își părăsesc condeiul pentru odihnă. Semnătura  Elenei Buică-Buni se găsești în numeroase publicații din țară și străinătate.Fiind o fire foarte activă, este primită în multe asociații profesionale, printre care și Liga Scriitorilor Români. Este prezentă în numeroase enciclopedii și dicționare, publicând 18 cărți la editurile din țară.

Practic, cartea cuprinde articole de publicistică, scrise, unele,  în perioada recentă, după datarea de la sfârșitul fiecărui material, altele, ne datate, dar, după evenimentele descrise, sunt mai de mult compuse.

Volumul se deschde cu o interesantă analiză despre îmbătrânirea populației, intitulată “Când coboară soarele-n apus “, în care se stipulează că longevitatea a crescut de la 70-75 de ani,  la 90-100.Abordând evidenta realitate că bătrânețea are trei etape: prima, între 65-70 ani, a doua, între 70-85 și a treia etapă pe care o numește terminală, între 85 și…cât o dorii Dumnezeu. Concluzionând că scrisul început de autoare după pensionare, pe la 70 de ani, a fost și rămâne  o perioadă luminoasă pentru cei vârstnici.

“Așteptând glorii care nu vin niciodată “, este un eseu, în care autoarea  mărturisește, cu sinceritate, care precum orice crator, aștepta laurii victoriei și a recunoștiinței. Lauri care nu au venit niciodată, sunt practic, mulțumirea de sine al celui care s-a dăruit scrisului, împărtășind cititorului din experiența acestuia.Scriam, mai de mult, într-un eseu, că adevăratul scriitor nu așteaptă lăudăroșeniile contemporanilor, ci istoria pune la puct valorile.Asta o știe doar Dumnezeu.

Eul autoarei vibrează la mai toate evenimentele vieții, și ca un  diapazon redă nuanțele  unei sinfonii în care descoperim“Speranțele omenirii despre coronavirus“, evidențiind comportamentul oamenilor, ca o primenire morală a acestora. În acest context se află și multe alte articole ale scriitoarei Elena Buică în analizarea unor volume de cărți, precum “Noblețea destinului în poezia Emiliei Stroe Țena,” sau evidențierea noii primăveri a revistei “Observatorul  “din Toronto. Scriitoarea redă în această carte o monografie a propriei trăiri, a luat cu aparate analitice ultrafine temperatura lumilor luminoase sau crepusculare, a trait sau închipuit, precum Julien Gracq, însă cu o materie mult mai colorată stilicește și reală, o geografie a trăirilor ale cărei date verificabile se absorb practic într-o excepțională poezie a spațiilor participative a unor amintiri despre dascăli cu vocație.Interviurile acordate  Elisabetei Iosif, Ion Anton Datcu sunt adevărate mărturisiri sincere despre idei, viață și cultură. Postfața la romanul despre Valeriu Gafencu scris de Al.Florin Țene este o adevărat studiu despre viața dizidenților politici în închisorile regimului criminal comunist.

Cel de-al doilea volum, intitulat “Pășind spre târziul vieții “, apărut la aceeași editură, este unul aniversar, când talentata scriitoarea Elena Buică a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.

Cartea este structurată în două părți, deschizându-se cu o prefață semnată de autoare și închizându-se cu “În loc de postfață “ unde descoperim rânduri încărcate de lumina sincerității și al aprecierilor, semnate de Milena Munteanu  și Gabi Căluțiu. Și la fel ca în celălat volum citim bogata “Fișe de autor”, care este o fidelă oglindă a unei bogate activități în domeniul creației literare, a unei vieți în slujba educației și al culturii române.

În “Cuvânt-Înainte “, autoarea, chiar de primele fraze, încarcă cuvintele cu lumina sincerității, chiar dacă spune: “Pentru mine a sosit timpul lui soare apune.“ 

Cronicile, articolele, eseurile dedicate scriitoarei Elena Buică sunt un adevărat evantai policrom despre opera și viața scriitoarei. Sunt articole originale în spirit estetic, inteligente în termen livresc, compuneri pline de erudiție și volubilitate formulistică, ajunse la expresii laudative. Descoperim semnăturile unor personalități din cultura română din țară și diaspora, printre care: Nicolae Dina, Elena Armenescu, Elisabeta Iosif, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, David kimel, Daniela Cupșe Apostoaei, Nicoleta Milea,, Stan Ștefan, Ana Dobre, Al.Florin Țene, George Zavera, Domnița Neaga, Emilia Stroe, Ștefan Dumitrescu, Geo Călugăru, Ioana Stuparu, Gheorghe Stroia,  Cezarina Adamescu, Lia Daniela Nenciu, Ion Iancu Vale,  Antoneta Rădoi, Dumitru Puiu Popescu, Milena Munteanu, Georgeta Resteman,  Mara Popescu-Vasilica, Ioana Stuparu,  Graziella Popescu, Carmen Cristina Oltean, Daniela Achim Harabagiu, Virginia Vini Popescu, Ion Constantinescu și Melania,  Mihaela Victoria Ignat, Gheorghe Olteanu,  Teodora Mîndru, Dana Pește, etc.Mă alătur cuvintelor scrise de Elena Buică pe ultima copertă care scrie: “E foarte interesant cum se reflectă scrierile în ochii comentatorilor. “

Există în textile din această carte vocația de a comunica stările descoperite în opera Elenei Buică, gesturi simbolice și fundamentale.

Și cu această ocazie mă alătur scriitorilor din acest volum, dorindu-i scriitoarei, ajunsă la o vârstă a bilanțului, multă sănătate, inspirație și să ne bucure în continuare, cu noi creații literare.Am să-i spun prietenei Elena Buică fraza lui Albert Einstein:”Nu deveni bătran, indiferent cât de mult vei trai. Nu înceta să te minunezi ca un copil curios in fața marelui mister în care ne-am născut.”