Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Scriitori români în colecția Luceafărului: Mihai PĂCURARU

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Scriitori români în colecția Luceafărului: Mihai PĂCURARU

     Primit pentru publicare: 03 Oct. 2020
    Autor: Ion ISTRATE

    Publicat: 03 Oct. 2020
    © Ion Istrate, © Revista Luceafărul


     

     Mihai PĂCURARU

    Născut, 29 septembrie 1948, Istria, judeţul Constanţa.
    Licențiat, Facultatea de Filologie din Constanta, cu gradele didactice obținute la Universitatea Bucureşti ; profesor .și director de şcoală (1973-2013) ; pensionar cu domiciliul în Bucureşti.
    Début literar, la 15 ani, în ziarul „Dobrogea nouă’’ și apoi o susținută activitate de creație. Publică în revistele: „Contemporanul’’, ”România literară’’, ”Tomis’’, ”Amfiteatru’’,”Flacăra’’,”Confluențe literare”, ”Bucureștiul literar și artistic”, ”Ex Ponto”, ”Steaua Dobrogei”, ”Caligraf”, ”Condierul” (Austria), ”Pro Litera” (Australia) , ”Basarabia literară”,”Observatorul”(Canada), ”Așii români”(Germania), „Logos și Agape ”, „Plumb”, „Boem@”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Argeş”, „Actualitatea literară”, „Spaţii culturale”, „Constelaţii diamantine”, „Viaţa Românească”, ”Expres cultural”, „Destine literare”,  „Cafeneaua literară”, „Sintagme literare”, „Alternanțe”(Germania)”, ”Spații culturale”, ”Litere”, ”Hyperion” şi ziarul ”Delta’’din Tulcea.
    Colaborează cu revista ”Tribuna învățământului” – cu eseuri didactice si alte materiale de profil; cu centrele de îndrumare a creaţiei din Constanţa şi Tulcea – în peste zece culegeri  editate; prezent în mai multe emisiuni ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Române.
    Premii , Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş’’, Suceava.
    Publicistică: redactor-şef al revistei studenţeşti „Ex Ponto’’.
    Opera : „Baladă pentru jertfele ninsorii poezii’’ – 1980 ; „Retro-Poezii”, Editura  ePublishers – 2018 (lansarea la Târgul de Carte „Gaudeamus” București). „Verde traversând amiaza”(versuri), Ed. ePublishers – 2019 ; „Insula albă”, volum („Literatură contemporană la Dunărea de Jos”), Constanța: Ex Ponto -2003.
    Referințe : George Popescu (revista „Ramuri”); Petru Vălureanu (revista „Tomis”) ; Enache Puiu („Istoria literaturii din Dobrogea”, Constanța : Ex Ponto – 2005) ; Gabriel Rusu („Gramatica rememorării…”, Constanța : Ex Ponto – 2019) ; Horia Gârbea (revista „Neuma”) ; Carmen Focșa,(revista „Plumb”); Florea Burtan (revista „Caligraf”); Gela Enea(revista”Ateneu”); Ion Roșioru(revista „Argeș”); Eugenia Țarălungă (revista „Viața românească).


    Din creațiile autorului (selecție)

     

    SALCÂM RIDICAT DE ALBINE

    Acolo unde ramuri rupte alunecă încet,
    vei întâlni durerea, crengi în vânt,
    ochi infiltrați în ciorchini albi viscoliți-
    spulber de frig în celule și picături de ceară
    din streșini, puhoi născându-te
    în trunchi de dorințe și mâini ce se frâng
    lângă trupul de care trag câinii-
    foc de carne și lumânări în tremur de scâncet.

    Acolo vei găsi un orb căutând un alfabet ascuns,
    unde nimeni nu reacționează în
    oglindă, strâmbându-se cu capul în jos,
    și râsul te prinde în legănatul dulce.
    Albinele țes mortului giulgiu de miere,
    ultima femeie naște în oglindă,
    prăbușită în mama ei din altă oglindă,
    prăbușită în altă oglindă
    de la kilometrul zero ,unde veghez zi și noapte…
    …acolo unde sfârșitul râde și naște, vin albinele
    și ridică în giulgiu salcâmul neuitării în ace de venin.

    ÎNTR-UN COLȚ APRIND O CANDELĂ

    Vreau să întrerup un răsărit și să te rog
    să întârzii răsăritul, pentru că nu acum,nu acum,
    mă voi naște în subțireamea, delicata mea piele,
    iar tu, de acolo privind să dorești dezertarea.

    Norii alungă o dungă de cer, o rafală de aer
    ars spre cel mai negru cuptor, și treci
    că nu știi și alungi,
    ce mult te doresc atunci, când aluneci
    în lava de petale a unui vulcan lacom, ţâşnit de sub alcool.

    Doamne, mulți, ca mine, nu au știut să aleagă,
    să vadă ,ca mine, cum țin bobul de jar între palme
    și aprind toate candelele ce există în trupuri
    pentru nașterea în subțirea mea piele,
    pe subțirea gheață a apelor pline de păcat-
    și tac și mă mir și aprind într-un colț un tăciune stins,
    apoi mă ridic pe un nor alături de tine.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5