Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Scrisoare de la Andreea. DACĂ AŞ FI O CARTE…

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


DACĂ AŞ FI O CARTE…

Primit pentru publicare: 12 Ian. 2021
Autor: Andreea ȚÂMBALĂ„Ginta Latină” din Chișinău
Publicat: 15 Ian. 2021
© Andreea Țâmbală, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Dragă redacție,
Mă numesc Țîmbală Andreea, sunt elevă în clasa a VII-a „C”, la IPLT „Ginta Latină” din municipiul Chişinău. Ador lectura şi aş vrea să vă trimit câteva creații de ale mele. Vă transmit mici reflecții asupra limbii şi celui mai sfânt cuvânt, un colaj din seria „Dacă aş fi…”, impresii şi clipe frumoase, pe care doar copilăria le oferă. Sper să-şi găsească locul potrivit în revista Dumneavoastră.
Cu stimă,
Andreea!

CEL MAI SFÂNT CUVÂNT

Mama este cel mai sfânt cuvânt! Este primul cuvânt, pe care îl rostesc copiii.
Mama te va ajuta mereu când vei avea nevoie, întotdeauna ea te va înțelege şi te va ierta, chiar dacă ai greşit. Mama este cea mai bună prietenă a mea, care mereu îmi va da sfaturi bune, mereu îmi va asculta problemele şi îmi va alunga norii negri de pe suflet.
O mamă e acea persoană care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită cu nimeni. Cea mai bună din lume este Mama mea.

DACĂ AŞ FI O CARTE…

Bună, mă numesc „Cărticica Veselă”. Eu sunt o minunată cărțulie, exact pentru tine.
Coperta mea este de culoare albastru pal. După cum vezi, eu sunt foarte atent și foarte frumos aranjată.
Priveşte coperta mea, cotorul meu, filele mele, scrisul meu îngrijit şi lin, dar cea mai importantă şi cea mai interesantă parte a mea sunt textele, citatele, poeziile şi poveştile mele. Am tocmai 266 de pagini pline cu desene şi multe culori frumoase.
Copii, voi ştiți cum am ajuns eu să fiu o carte şi câte lucruri au făcut pentru mine oamenii până să mă întocmească?
Mai întâi poetul, zburând printre nori cu Pegasul său înaripat, privind adânc în sufletul său şi al lumii, mi-a alcătuit rând pe rând toate textele. Apoi, m-am pomenit într-o încăpere foarte frumoasă, cu multe coli, culori şi arome de vopsea. Am aflat că acel loc se numeşte editură. Acolo, de pe manuscris, textele au fost culese la calculator cu litere de tipar. Pictorul m-a înfrumusețat cu ilustrații. Machetatorul mi-a așezat cu grijă, tot la calculator, textele şi desenele pe pagini. Apoi, tot la tipografie, mi-au cusut foile şi mi-au pus coperta. Şi când toată lumea se arătă mulțumită de felul în care sunt alcătuită, am fost tipărită în mii de exemplare.
Dar ştiți pentru ce atâta muncă? Toți oamenii aceştia s-au gândit că fac un lucru de mare folos pentru voi, copii. De fapt, fiecare copil este o carte, dar e o carte neobişnuită, care în fiecare zi poate deveni tot mai interesantă şi mai interesantă, dacă citeşte alte cărți.
Deschide-mă! Iubește-mă! Eu mereu îți voi fi aproape.

MI-AR PLĂCEA SĂ FIU UN CURCUBEU

Mi-ar plăcea să fiu un curcubeu.
Ce este curcubeul? Curcubeul este un fenomen al naturii, multicolor. Are tocmai 7 culori: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. El este un fenomen optic care i-a naștere din cauza dispersiei şi reflexiei luminii solare în picăturile de ploaie din atmosferă.
De obicei, apar două curcubeie: principal şi secundar. În arcul curcubeului, roșul se situează în partea exterioară, în timp ce la acel secundar, roșul se situează în interior. Galbenul solar, oranjul natural, roșul ca para focului, violetul violent, albastrul puternic, fragmentat, verdele ierbii şi bleul cerat. O mulțime de culori importante alcătuiesc întreg curcubeul!
Curcubeul a fost pus pe cer de Dumnezeu întru salvarea lumii. Dacă vedem după ploaie curcubeul pe cer, înseamnă că Domnul este cu noi.

DACĂ AŞ FI O PLANETĂ ALBĂ

Oamenii caută noi planete, sperând să poată locui cândva acolo, năzuind să găsească extratereştri, perfecțiune, bunătate şi colțuri de rai ce numa-n vis ades se-arată.
Dacă aş fi o planetă albă, aş fi foarte tristă, deoarece totul în jurul meu ar fi de culoarea laptelui. Vor fi multe înghețuri pe continentele mele, peste tot numai iceberguri şi multă, multă zăpadă. Chiar dacă culoare mai îngerească decât albul nu există, totuşi va fi foarte urât pe Planeta Albă, pentru că nu vor fi oameni. Oamenii nu rezistă mult timp la frig şi lor, pentru a fi fericiți, le trebuie căldură și frumusețe, nu doar albeață în jur.
  Mie îmi place planeta şi lumea noastră, cu apă, câmpii, oameni buni şi oameni răi…
Îmi iubesc planeta așa cum este ea şi chiar dacă Universul este infinit, planetă mai frumoasă decât Pământul, ştiu că, nu există nicăieri.
Nimic nu poate fi mai frumos decât locul în care te-ai născut, ai copilărit şi urmează să trăieşti cele mai frumoase clipe ale vieții şi viața însăşi.

CÂNTECUL TUTUROR VREMURILOR

Limba română este limbă sfântă. Ea este cântecul trecutului, al prezentului și al viitorului. Alteța Sa ne face să fim uniți, să fim înțelegători şi puternici.
Fiind imnul Moldovei, poezia „Limba Noastră” de Alexei Mateevici este podoaba, mândria şi sufletul neamului.
Limba română are mai multe sononime: Mihai Eminescu, Vasile Alexandri, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Romanciuc… poezii pe care le învățăm din fragedă copilărie.
Sunt extrem de mândră că m-am născut şi cresc în Basarabia și am onoarea să vorbesc româneşte. Şi motivul mândriei mele a devenit şi mai mare când am aflat că limba română este cea mai frumoasă limbă de pe glob. Limba română, limba noastră este comoara tuturor, iar noi avem datoria sfântă de a o păzi, de a o iubi şi a o transmite aşa frumoasă generațiilor care vin!
Iubesc Moldova!

ÎNTÂMPLAREA UNEI FRUNZE

Din copăcelul verde și frumos a căzut o frunzulică. Era roşiatică, frumoasă, uscată, umezită şi fermecătoare.
Era atât de atrăgătoare încât am luat-o acasă.
Acasă aveam un album ilustrat cu frunze de toamnă şi am decis să lipesc acea micuță frunzulică în el. Acolo, pe foaie, semăna ca un mic peștișor. Am plecat în pădurice şi am mai adunat câteva zeci de frunze.
Albumul meu era plin de culori. Acele frunze arătau splendid pe paginile albumului: roșii, verzi, galbene și mirosul lor era mirobolant de frumos şi plăcut.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5