Scrisoare de la Vlădălina. Uniți prin ,,Limba Noastră”!

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Scrisoare de la Vlădălina. Uniți prin ,,Limba Noastră”!

Articol scris de: Vlădălina Pleșca / 5 ian. 2021

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

UNIȚI PRIN „LIMBA NOASTRĂ”

Primit pentru publicare: 05 Ian. 2021
Autor: Vlădălina PLEȘCA, Chișinău
Publicat: 05 Ian. 2021
© Vlădălina Pleșca, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Dragă Redacție,
Sunt Vlădălina Pleșca, elevă în clasa a VII-a, la IPLT „Ginta Latină” din Chișinău. Noul an deja ne-a bătut la ușă și sperăm cu toții ca acest an să fie mai bun decât 2020. Dacă întâmpinăm un oaspete bine, bine se va comporta și el. Tocmai de aceea, cred că dacă vom primi noul an cu bucurie, el își va da tot efortul să ne facă frumoase toate zilele ce urmează până la 31 decembrie.
Eu am decis să încep anul cu fapte bune. În acest sens, vă transmit un eseu și două poezii.
Cu drag,
Vlădălina!

UNIȚI PRIN „LIMBA NOASTRĂ”

Lecturând poezia lui Alexe Mateevici „Limba noastră” imediat simți dorul de casă, dragostea de țară și dragostea de limba ce-o auzi și-o vorbești zi de zi. Această poezie ne învață să prețuim munca strămoșilor noștri, care au luptat mult pentru țara și limba lor, și doar datorită lor avem o țară și o limbă atât de frumoasă.

Avem foarte mulți oameni buni, care mereu încearcă să corecteze ceea ce fac oamenii răi. Oamenii răi nu sunt uniți, ba din contra, se bârfesc, se ceartă de la nimic, sunt fățarnici, unii au ajuns să fie chiar nemiloși. Dar cum binele e mai puternic decât răul și învinge mereu, noi rămânem să fim o țară de oameni buni.

Multe greutăți au trebuit să înfrunte strămoșii noștri, dar fiind cu suflet bun și mare, fiind uniți, ei au reușit să țină piept tuturor nevoilor scoase de soartă în calea vieții. Prin aceste povețe, poezia lui Alexe Mateevici, mereu actuală, și-a câștigat un loc de frunte între poeziile românești din cartea veșniciei.

BUNICA

Două drumuri vechi,

Pe care aș pleca? –

Pe-un drum trăiește sora,

Pe-un drum bunica mea.

Casa vine, crește,

E tot mai aproape,

Bunica dimineața

În prag cu bunătate

Mă-ntâlnește… și

Cu lumină plouă,

Din ochii ei albaștri

Un strop cade de rouă.

MAMA

„Mama, mama” ziua întreagă

Strigă fata prin ogradă,

„Dă să-ți zic o poezie,

Să-ți arăt o jucărie…”

Șade mama supărată,

Că fata-i neobrăzată,

Iar pisica, colo jos,

Dă din coadă: „Nu-i frumos!”

Similare

Abonare la articole via email

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Articole asemănătoare

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6