Scrisoare deschisă
La un discurs de șefă de promoție BAC: „Școala m-a învățat să mint, să fiu ipocrită, superficială….”

•        Domnișoară, fată hăi, de la Ineu (Arad)! 
•         Am căutat prin tot Curriculum-ul de Liceu și n-am găsit nicăieri obiectele, de unde zici tu, Iulia Cocioabă(Cotoabă), că ai învățat așa „cinstite” lucruri ca cele enumerate mai sus. Nici la opționale n-am aflat.
• Asemenea deprinderi „alese” nu te învață școala, ci le-ai deprins singură,  șlefuindu-le poate și în timpul școlii, iar cu unele -crede-mă-  chiar te-ai născut.
• Știi, când voiau să-ți ia păpușa și să te trimită la culcare, ce furioasă erai? Ai fi lovit, dac-ai fi avut putere. 
• Iulia, n-ai observat cât de drăguț mint copiii? Cum se prefac micii mincinoși! De tot hazul. Am și eu un nepot, vorba lui Caragiale:„Să te prăpădești de râs!”
•      Familia te poate îndrepta, să-ți arate frumusețea adevărului, a blândeții, a hărniciei, a dreptății, așa, ca niște semințe  așezate în ogorul vieții. Din trandafir, dacă este trandafir, trandafir răsare, nu ambrozie sau urzică. (Familia te-o fi terorizat să aduci acasă note mari. Tu ai adus, cum se vede, dar  cine nu e în stare să ia note mari, minte, ca să nu fie certat și bătut! )
•    Școala aduce florilegii de învățături despre frumosul din lume și Univers, despre farmecul științei, care schimbă secolele de progres, cu mari exemple de oameni iluștri care au luminat veacurile, cu descoperiri ce uimesc mintea omenească. „Utile, dulci”, adică și folositoare și frumoase toate. Ce au descoperit Newton, Lavoisier și Mendel într-o viață, le înveți în câteva ore. E ceva „fantastic de frumos” (după expresia favorită a părintelui profesor Nicolae Feier).
• De acolo poți învăța virtuțle cele mari, zbaterea omului și umanității spre lumină și biruință, dragostea de Dumnezeu și de oameni, eroismul, iar dumneata zici încruntată, în zi de mare sărbătoare, că:
• „În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit  o sursă de frustrare (sic!) și dezamăgire pentru mulți //…/școala m-a învîțat să mă conformez, să mint, să fiu superficială, ipocrită, să-mi șterg cu buretele personalitatea,  să mă ascund în spatele unor standarde absurde”.
• Eu cred că planeta noastră, puțin-puțin și-a mai frânat mersul la emiterea unor asemenea elucubrații.
• În vremea profesoratului meu, mai verificam discursuri ca ale tale, să nu se spună trăznăi publice, dar ție ți-au dat libertatea de a-ți exprima necenzurat gândurile, având încredere în generozitatea ta, în capacitatea de a fi recunoscătoare celor ce te-au ridicat la statutul de Om. Că de pe la 18 ani…Tu însă, le-ai dat o palmă strașnică tuturor, buni și răi, la grămadă. Acu nu te mai temi de note; obrăznicia și ingratitudinea sunt la liber.
• Zici că Școala e „sursă de frustrare și dezamăgire”. Păi , dezamăgire era de n-ai fi putut termina liceul, să nu iei BAC-ul, Doamne ferește; nu să fii șefă de promoție. 
• Spui că școala te-a învățat să te „conformezi”. Asta se traduce ca fiind disciplină, dar fără disciplkină, „o școală e ca moara fără apă” zice Pwstalozzi, marele pedagog ceh. 
• Ar trebui mai multă disciplină, dar nu se poate, din cauză că acum părinții nepricepuți dau lecții profesorilor, iar elevii  au drepturi cu nemiluita și facilități aiuritoare.
• Zici că „elevii au devenit oportuniști, vânători de note, nu-i mai interesează valorle etice.”
•   Nimeni nu te oprește să înveți cu drag. Ești stimată de colegi, de profesori, de părinți, Răsfățată, tu ai învețat cu silă și te-ai ales cu paie în loc de grâu.
• Iulia, cunosc foarte bine elevii ca tine:„tocilarii și tocilărițele”, papagali cu pene false, trăind pentru note. Când ajung în viață, valoarea lor ca oameni scade până la invizibilitate.
• Școala ”șterge -zici- personalitatea” Unde altundeva deci ți-ai putea-o forma și manifesta? În baruri, discoteci, în parcuri. cu prietenii dezastruoase? La școală iei cuvântul, acolo poți avea opinii, înveți arta tăcerii și vorbirii elevate, acdemice, a respectului. Poate„homescooling”-ul? Absurditatea că înveți și te educi acasă? Să nu murim de râs!
• În aroganța ta, recunoști că ești  „mincinoasă și superficială, ipocrită”. Să știi că ai toate șansele să faci masterat din ele. De nu te vei trezi.
• Deci are învățâmântul românesc probleme? Are, vezi-bine, nu doar el, ci char și în cele mai avansate țări din lume, numai că asemenea probleme mai înalte, nu-și au locul la o asemenea festivitate. Te-ai transformată din eleva bănuită a fi de excepție, într-un „stricător de sărbători”. 
• La un botez nu te duci să ții discurs despre înmormântări, la o nuntă  nu vorbim nuntașilor despre războiul din Ucraina și în ziua alegerilor  despre sistemele de fraudare.
• Cu bune și mai puțin bune, ai ajuns  -fata mea- într-un pisc al adolescenței. De aici se poate zări scânteind oceanul vieții:  o Universitate, un loc de muncă, familie dacă nu mai ai răbdare.. 
• Dacă ai parcurs o asemenea etapă, era bine să-i mulțumești lui Dumnezeu că te-a adus până în acea zi  (puteai fi bolnavă, sau să nu…), să mulțumești profesorlor tăi (că știm ce fac), și multora.
• Dacă chiar ai  avut  idei de ministru al Instrucțiunii, pentru ce nu le-ai expus când erai elevă? De frică, din lașitate. Astea cine te-a învățat? Așa-i că frica de note mici? Frica și lașitatea ta, nu a școlii.
•   „Am petrecut ani de zile –spui-  pentru note și valoare academică”  
• Eereditatea, familia mediul social, -formează omul.  Ipocrit, mincinos, superficial, gol sufletește, sunt o alegere proprie, căci nu toți devin precum zici că ai devenit. 
• Despre modestie, recunoștință, păreri de rău, iubire pentru profii tăi și colegi, era loc larg cât Marea Neagră, dar… Vei vedea dumneata,  când vei naviga singură pe oceanul verde al vieții  cum stau lucrurile, fiindcă „ceea ce dai, aceea și primești”, cu dobânzi mari.
• Domnișoară Iulia Cocioabă, ți-ai afișat falimentul, eșecul personal în public, în loc să ții un discurs al bucuriei, fericirii și mai ales al speranțelor.
•                                      Prof. Vasile Găurean