IOAN  VASIU : – Pentru cei care nu vă cunosc sau vă cunosc mai puțin, rog să vă prezentați în câteva fraze.

CHRISTIAN  W. SCHENK : – Despre mine nu sunt multe de spus! Sunt medic, scriitor, traducător, editor. Cine e interesat de cultură mă cunoaște, cine nu acela nu va citi nici acest interviu sau nu va deschide paginile unei reviste literare.

I.V. : –  Când și unde ați debutat, ca scriitor?
C.W.S. : – Prima poezie pe care am văzut-o tipărită a fost în anul 1960 în revista Luminița la îndemnul lui Tudor Arghezi, unul dintre cei doi mentori pe care i-am avut. Primul, și până la sfârșitul vieții acestuia (1997) a fost poetul transilvan Vasile Copilu-Cheatră. Debutul „serios” a fost la sfârșitul  anilor 60 în revista brașoveană Astra; debutul editorial cu o carte de traduceri, „Cele mai frumoase balade germane”, la editura Cartea Românească, în primul an când Marin Preda a preluat conducerea acestei edituri (1971).

I.V. : – Care sunt revistele și editurile din România și din străinătate, cu care colaborați ?
C.W.S. : – Am colaborat, în decursul anilor, la aproape toate revistele literare care au apărut în decursul anilor și multe dintre ele care au dispărut în timp: Abataj, Adevărul literar și artistic, Aletheia – revistă de știință si dialog interdisciplinar, Almanahul Coresi, Anotimpuri literare, Antares, Apostrof, Arca, Archiv – Für das StudiumderneuerenSprachenundLiteraturen, Argo, Astra, Aurora, revista oamenilor de știință și a scriitorilor din Bihor, București – săptămânal de informare, Caiete Botoșănene, Caiete critice, Caietele, Poesis, Casa, HermannstädterWort, Contemporanul, Convergențe Românești, Convorbiri literare, Cronica, Dacia Literară, Deisis, Der Literat, Dimineața – cotidian de informare si opinie, Dichtungsring, Diplomat Club, Euphorion, Evenimentul cultural Iași, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Gazeta de Botoșani, Gazeta de nord-vest, Gazeta de Transilvania, Gazeta Nouă Transilvană, Glasul națiunii (Duplex Chișinău-București), Haiku – revistă de interferențe româno-japoneze, Limbă si literatură, Hyperion, Independentul, Informația zilei, Jurnalul de Botoșani, Literatorul, LiteraturAktuell, Luceafărul, Mesager, Mesagerul Transilvan, Minerva, Monitor, Noua Gazetă de Vest, Observator cultural, Opinia/Iași, Ora 24, Origini, Romanian Roots The International Association of Romanian WritersandArtists, Poesis, Poezia, Renașterea bănățeană, Revista V, România Liberă, România literară, Romanian Business Journal – Romanian Review, Rostirea Românească, Revista Regal Literar, Sălajul Orizont, Sinteze, Steaua, Sympozion, Timpul, Transilvania Express, Tribuna, Unitatea națională, Universul cărții, Revista Unu, Vatra, Viața românească, Viața Armatei, Viața medicală, Sburătorul.

I.V. : – Trăiți de mulți ani în Germania.
C.W.S. : – Între timp trăiesc de aproape 50 de ani în Germania unde    mi-am dat al doilea bacalaureat (aici liceul se absolvă după 13 clase), am studiat medicina la universitatea Johannes Guttenberg din Mainz (capitala Renaniei Palatinat), am înființat în 1986 Editura Dionysos.

I.V. : – De ce ați plecat din România?
C.W.S. : – Au fost probleme de conjunctură care m-au determinat să părăsesc România încă de foarte tânăr.

I.V. : – Vizitați des România ?
C.W.S. : – Da, de regulă unu până la de două ori pe an când sunt invitat la congrese, colocvii sau pentru a susține prelegeri pe diferite teme. În rest nu prea am timp să-mi revăd locurile natale. 

 I.V. : – Cu ce sentimente revedeți locurile natale ?
C.W.S. :  – Ce pot spune la această întrebare? Poate așa cum ar zice Topârceanu, ca să-l parafrazez: „Mă cuprinde o tristețe iremediabilă“. Este o țară pe care nu o mai recunosc, o țară pe care nu o mai recunosc cu o mentalitate care, pentru mine, mi-a devenit străină. Doar limba și istoria literară au rămas aceleași. Am călătorit în această perioadă, de când sunt plecat, în majoritatea țărilor fost dominate de „Imperiul Sovietic” și nici unde nu am văzut un regres atât de puternic ca în țara mea natală. Infrastructura la pământ (magistrale, căi ferate, aeroporturi), individualismul și fuga după bani fără limite, corupția nestăvilită!

 I.V. : – Cum vedeți din Germania Uniunea Scriitorilor din România ?
C.W.S. : – Uniunea Scriitorilor unde am fost membru de la început, timp de 33 de ani și din care m-am retras, este o adunătură de neaveniți corupți ceea ce am și scris în repetate rânduri atât președintelui Nicolae Manolescu cât și în revistele care apar sub egida UZLR fiindcă niciuna dintre revistele sub egida USR nu a avut curaj să publice aceste triste adevăruri! Când am intrat în Uniune au fost 170 de scriitori, acum numărul s-a ridicat la peste 3000… Mai târziu sub conducerea lui Laurențiu Ulici, cu care am fost și prieten, am înființat Secția de Traducere și Promovare a Literaturii Române (vezi întâlniri  repetate de la Neptun), am înființat împreună cu el Filiala Uniunii Scriitorilor din Diaspora, tot cu Laurențiu Ulici, sprijiniți fiind de Radu Bărbulescu și profesorul Paul Miron. Toate acestea au fost desființate sau lăsate în paragină după preluarea conducerii de către Nicolae Manolescu.
Nu știu dacă cineva își poate închipui că există într-o țară o Uniune/Instituție care are rolul  să-și promoveze scriitorii fără a avea interesul de a promova literatura autohtonă în lume? Nu este posibil ca literaturile străine să fie promovate în țară cu bani grei pe când literatura română să fie neglijată în așa hal cum se întâmplă acum.
Sunt membru atât al Uniunii Scriitorilor din Germania și Membru Corespondent al Academiei Germane și văd cât de interesate sunt aceste instituții pentru promovarea literaturii germane! Nu este posibil ca instituțiile românești să nu aibă interes să-și promoveze valorile, nu este posibil ca Uniunea Scriitorilor din România să nu aibă o secție de promovare a literaturii române! Iată și unul dintre motivele pentru care am demisionat din această uniune.

 I.V. : – Știu că în decursul anilor ați publicat mai multe cărți. Amintiți vă rog titlurile unora dintre ele?
C.W.S. : – E greu să dau un singur titlu! Am publicat peste 150 de autori în volume, începând de la Eminescu și majoritatea marilor clasici români fără a neglija și literatura contemporană. Am tradus și promovat peste 380 de autori în diferite antologii. Lista ar fi prea lungă pentru a o scrie aici. Cine are interes se poate uita (astăzi cu mare ușurință) pe mașini de căutare online și acolo va găsi majoritatea cărților mele care sunt prezente pe întreg mapamondul.

I.V. : – Ce proiecte aveți pentru viitorul apropiat sau mai îndepărtat?
C.W.S. : – Momentan lucrez la cea mai mare antologie, în cinci volume, a lirici române începând de la Ienăchiță Văcărescu și până în zilele noastre. Primul volum, de la Văcărescu la Coșbuc e în circulație și se găsește oriunde, al doilea volum este bun de tipar iar celelalte urmează.

                          Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR