Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Secția Muzeală Emil Condurachi din Emil Racoviță, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Secția Muzeală Emil Condurachi din satul Emil Racoviță, comuna Dănești, județul Vaslui, muzeograful Sorin Vasile Dragomir mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestora.

– Domnule Sorin Dragomir, unde se află această secție muzeală?
– Sala expozițională este amenajată în Casa Memorială Emil Racoviță, situată pe fostul domeniu al marelui explorator, speolog și biolog. Moșia sa era destul de mare, dar, după ce s-a întors din Franța cu idei socialiste, a împărțit-o sătenilor, reținând pentru el doar 12 ha și locuința aceasta, pe care a donat-o, ulterior, Academiei Române.

– Consemnați, vă rog, reperele biografice ale lui Emil Condurachi.
– Marele arheolog și istoric al antichității s-a născut la 3 ianuarie 1912, în satul Scânteia [comuna cu același nume, plasa Codăești], județul Vaslui [astăzi, în județul Iași], dar familia lui a locuit, o bună bucată de timp, aici, unde el a copilărit. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității [Alexandru Ioan Cuza] din Iași [1932] și a obținut titlul de doctor în științe istorice [1938]. A fost asistent la Catedra de arheologie [a Facultății de Istorie] a universității ieșene [1932-1940], profesor de arheologie și numismatică la Școala Superioară de Arhivistică [devenită Școala Superioară de Paleografie și Arhivistică] din București [1940-1947] și profesor titular de istorie veche și arheologie la Departamentul de istorie antică și arheologie [astăzi, Departamentul de istorie antică și arheologie și istoria artei a Facultății de Istorie] al Universității din Capitală [1947-1987]. A fost ales membru corespondent [în 1948] și membru titular [în 1955] al Academiei Române. A condus șantierul arheologic Histria [1949-1970], Institutul de Arheologie din București [1956-1970] și Societatea Numismatică Română [din 1958]. A fost secretar general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene [1963-1987], vicepreședinte al Uniunii Academice Internaționale [1967-1970; 1979] și vicepreședinte al Consiliului Internațional de Filosofie și de Științe Umaniste [1969-1974]. A primit titlul de Om de Știință Emerit [1964] și a fost laureat al Premiului Herder [1980]. A murit la 16 august 1987, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.

– Ce conține această secție?
– În sala expozițională dedicată marelui om de știință, se află documente și fotografii din activitatea acestuia. Pe un panou, sunt prezentați părinții și fiica sa Zoe [căsătorită Petre], iar, în altele, este consemnată activitatea sa științifică, inclusiv aspecte de la șantierul Histria.

Florin Bălănescu