Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Sediul Teatrului Bacovia din Bacău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre sediul Teatrului Bacovia din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, care este istoria teatrului băcăuan?
• – Bacăul are o veche tradiție teatrală. Primul spectacol de acest gen din oraș a avut loc la 20 ianuarie 1848, pe când trupa locală, neavând un sediu propriu, dădea reprezentații pe unde se putea. În 1852, 41 de personalități ale urbei au solicitat, oficial, înființarea unui teatru și, ca urmare, primul sediu din Bacău a fost construit în 1873 și inaugurat în 1874. În 1879, aici exista Sala Drăgoianu, care a ars ulterior, unde veneau trupe renumite, ca [Ștefania] Tardini, [Mihail] Pascaly, [Matei] Millo sau [Ion] Manolescu. După Primul Război Mondial, populația orașului a crescut și era nevoie de o clădire mai mare pentru teatru, astfel că, în 1927, a început construcția unui nou sediu, după planurile arhitectului Ionescu Berechet. Edificiul, aparținând Societății Ocrotirea tinerelor fete, a fost inaugurat în 1929, în prezența Reginei Maria, cu numele de Palatul Mărăşti [fostul Hotel Athénée Palace și, din 1950, Hotelul Central], care găzduia un hotel, o sală de teatru și una de cinematograf. Din 1948, instituția s-a numit Teatrul de Stat și, apoi, Teatrul Dramatic [astăzi, Teatrul Municipal] Bacovia.
• – Faceți, vă rog, o descriere a clădirii.
• – Sediul teatrului din Bacău se află pe Strada Iernii, numărul 7. Temelia construcției este din beton armat, soclul – din același material, dar cu rezistență mai mare, iar pereții – din zidărie portantă de cărămidă. Imobilul este compus din trei niveluri și subsol, totalizând 40 de camere, iar parterul a fost placat, inițial, cu piatră naturală. Decorația fațadei principale este realizată în stil eclectic, cu elemente aparținând arhitecturii europene la modă pe atunci și cu altele românești. La exterior, edificiul este flancat de două turnuri, iar la primul etaj este prevăzut cu un mic balcon. În interior, pe ancadramentul stâlpilor de susținere ai fiecărui etaj se află mai multe miniaturi pictate, pilonii fiind decorați de pictorul local Nicu [Nicolae] Enea. Între timp, clădirea a fost extinsă cu două corpuri laterale anexate la fațada posterioară, care au modificat structura ansamblului.
• – Ce personalități ale artei dramatice au marcat teatrul băcăuan?
• – Pe această scenă, au jucat peste 250 de actori, între care Maria Filotti, Elvira Godeanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Florin Piersic, Ernest Maftei, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Ion Marinescu, George Motoi, Constantin Rauțchi, Silviu Stănculescu și George Constantin. Dintre regizori, aici au montat spectacole Liviu Ciulei, Nae Cosmescu, Adrian Găzdaru și mulți alții. La Bacău, au poposit trupe de teatru celebre, precum companiile Bulandra, sub conducerea Luciei Sturdza Bulandra, și Cărăbuș, condusă de Constantin Tănase, sau Teatrul Național [Ion Luca Caragiale] – toate din București. În 1928, George Enescu a susținut aici un concert memorabil.

Florin Bălănescu