Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Sediul Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

• Despre sediul Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, mi-a povestit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.
• – Domnule Gheorghe Median, de când datează clădirea teatrului și de ce inițiativa s-a impus ca o necesitate?
• – Sediul instituției a fost construit între 1912 și 1914, în zona centrală a orașului, vizavi de primărie, proiectul fiind realizat, în mod gratuit, de arhitectul armean Grigore Cerchez. Nevoia unui teatru la Botoșani apăruse de multă vreme, pentru că urbea avea o numeroasă populație amatoare de spectacole teatrale. De altfel, aici se juca teatru din 1838, iar, în 1865, a fost clădit în centrul vechi al orașului un local special – Teatrul Petrache Cristea –, care, însă, era depășit și nu mai putea face față exigențelor unui public din secolul al XX-lea. Astfel, s-a născut ideea edificării unui nou sediu, drept pentru care a fost înființată o societate anonimă pe acțiuni ce se numea Teatrul „Mihai Eminescu”. Circa 150 de persoane dintre cele mai bogate ale urbei au cumpărat acțiuni ale acestei societăți, suma fiind îndestulătoare pentru a fi construit un edificiu impozant. Ulterior, acțiunile au fost preluate de primărie, astfel încât teatrul a devenit instituția orașului.
• – Faceți, vă rog, o descriere a clădirii.
• – Sediul teatrului era și a rămas unul dintre cele mai frumoase din țară, cu o sală de spectacole având, la început, circa 700 de locuri, asemănătoare celei de la Teatrul Național [Vasile Alecsandri] din Iași. Includea un stal mare, două rânduri de loji și tavanul decorat cu motive florale și amorași, tot interiorul fiind îmbrăcat în catifea roșie. Nenumăratele săli pentru costume și cabinele destinate artiștilor erau impecabil realizate după comanda unor oameni care au investit și au știut pentru ce o fac. Pe lângă dimensiunile mari, clădirea inițială avea și un aspect interesant, cu un peron în față, unde opreau trăsurile. Din păcate, în timpul unui raid al aviației germane din aprilie 1944, o bombă a căzut în zona centrală a urbei, distrugând, parțial, teatrul și Școala Marchian [Folescu], la care învățase Nicolae Iorga. În condițiile de după război, sediul nu a mai putut fi refăcut în maniera inițială, astfel încât a fost restaurat după un model mult mai simplu și redat în folosință în 1958, când a fost înființată prima trupă de actori, cu care a început noua viață a teatrului.
• – În ce stil arhitectonic poate fi încadrat edificiul?
• – După moda franceză a timpului, construcția semăna și cu alte clădiri ale epocii, fiind caracterizată de un profil oarecum liniar în părțile laterale și un aspect distinct în zona frontală.
• – Ce mari personalități ale artei dramatice au poposit aici?
• – În acest teatru, au fost toți marii actori ai României de după 1914, pentru că, în absența unui colectiv local de actori, dar existând un local excepțional, nicio trupă care venea în turneu în Moldova și mergea până la Cernăuți nu ocolea Botoșanii. În 1933, aici a fost sărbătorit Tony Bulandra la împlinirea vârstei de 60 de ani; au mai jucat pe această scenă George Vraca, George Calboreanu, Costache Antoniu, Grigore Vasiliu-Birlic, Constantin Tănase, Marioara Voiculescu și toată pleiada de actori români de renume.

Florin Bălănescu