Prefață la cartea ,,Eterne amintiri”, Agata – 2025
Senectutea, o oportunitate de împlinire când fericirea este garantată numai prin realizarea viselor și idealurilor !

• Aș începe prin a mă referi la cuvântul autorului de la începutul acestei cărți surpriză, care este o provocare la o meditație profundă asupra existenței, senectuții și sensului vieții. Aici, domnul Ovidiu Chelaru ne inspiră gândul și ne îndeamnă spre o luptă interioară între resemnare și dorința de a continua munca și activitatea creativă, în ciuda fragilității aduse de timp, în sensul că bătrânețea nu trebuie privită ca o povară, ci ca o oportunitate de împlinire. Citarea aforismului lui Solon, ,,Nemo ante mortem beatus”[1], intensifică ideea că fericirea nu este garantată decât prin realizarea viselor și idealurilor, iar imaginea clopotelor ce anunță plecarea spre Eden sau genune, aduce un ton melancolic, dar profund poetic, subliniind incertitudinea destinului uman. Este vorba de a fi într-o notă introspectivă și sensibilă, care să ne provoace la reflecție, o chemare pe care o regăsim pe tot parcursul lecturii prezentei cărți.
• O carte în cinci registre: Cap. I – Meditații; Cap. II – Iubire de oameni; Cap. III – Natura în imagini; Cap. IV – Oglinzi contemporane și Cap. V – Eseuri.
  Cartea, cu poeme fascinate și eseuri înțelepte, prin lectura ei are rolul, inspirat de autor, de a ne aduce în conștiință, de a fi calmi și înțelegători, iubitori și cu grijă atentă pentru noi și țară, abordând teme profunde precum trecerea timpului și condiția umană, nostalgia, senectutea, iubirea și credința, istoria și identitatea națională, dragostea de țară, critica socială și politica, folosind un stil poetic tradițional, marcat de rimă și ritmul bine conturat. Poeziile sunt scrise într-o structură metrică riguroasă, cu versuri ritmate și o preferință pentru rima încrucișată sau împerecheată, unele cu un ritm alert (Vârsta), simbolizând energia intelectului și continuitatea creației artistice, altele cu ritm mai grav (La senectute), accentuând inevitabilitatea sfârșitului, în timp ce unele cu o alternanță a versurilor lungi și scurte, care amplifică ideea trecerii rapide a timpului  (Pe cărarea vieții mele).
  Poet iscusit cu o intuiție caracteristică unui înțelept, izvorâtă din lectura profundă a poeților latini, abundă în folosirea metaforelor poetice, prezente pe tot parcursul cărții. Aș exemplifica doar câteva: „Cu arcușul pe vioară” din poemul Vârsta — simbol al sensibilității artistice și al perseverenței creative; „Pe al timpului aripă” din La senectute — imaginea inevitabilității trecerii vremii; „Ca valul mării” din Pe cărarea vieții mele — evocarea efemerității momentelor trăite; „Sfântul Rai” ca motiv al împlinirii sufletești și al speranței în viața veșnică.
  Ovidiu Chelaru, ca de fiecare dată, în cărțile scrise, cade pradă destinului într-o abordare ce reflectă mai multe teme esențiale, pe care le voi sublinia în continuare.
• Trecerea timpului – este o preocupare omniprezentă în aproape toate poeziile, unde vârsta și amintirile devin elemente dominante. Trecerea timpului și condiția umană în Eterne amintiri și Colegii de facultate urzește asupra trecerii timpului și inevitabilității morții și cugetă asupra dispariției prietenilor și colegilor săi, marcând o conștientizare profundă a propriei existențe. Nu aș putea oare să fac o trimitere la Ce te legeni? de Mihai Eminescu, unde se vorbește despre efemeritatea vieții și trecerea inexorabilă a timpului.
  Nostalgia tinereții și a locurilor dragi în poemul Pe cărarea vieții mele pune accent pe prietenii, iubirile și momentele trecute, subliniind dorul și regretul. Nostalgia și amintirea locurilor dragi, în multe dintre versuri, în special cele din Bădeuți, Vatră natală și Botoșani, sunt dedicate unor locuri cu semnificație profundă pentru poet. Ele reflectă dorul de vremurile trecute și atașamentul față de rădăcini și, astfel, ne trimite la Sara pe deal de Mihai Eminescu, când se evocă un dor melancolic de locurile natale, de iubire și de liniștea satului românesc.
  Credința și destinul în poeziile La senectute și Sfântul rai explorează relația omului cu Divinitatea și acceptarea sorții.
  Credință și Spiritualitate în poemele Bădeuți, Vatră natală subliniază importanța bisericii ca centru de spiritualitate și continuitate pentru comunitate. De asemenea, Eterne amintiri conține reflecții despre viața de apoi, credință și odihna sufletului, unde comparația îmi este acum la îndemână cu Rugăciune de Mihai Eminescu, care exprimă o conexiune profundă cu Divinitatea și o căutare a purificării sufletești.
  Dragostea pentru patrie – Mi-e drag de România mea este un imn al sentimentului național și al legăturii indisolubile cu locurile natale. Istorie și Identitate Națională în creațiile care evocă evenimente istorice și figuri marcante, precum Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga și George Enescu. Ovidiu Chelaru simte o dorință puternică de a păstra vie memoria acestora și de a insufla mândrie națională, întocmai cum în Un răsunet de Andrei Mureșanu, cunoscut ca Deșteaptă-te, române!, este un simbol al trezirii naționale și al luptei pentru libertate.
  Patriotism și dragoste pentru țară – Țara mea frumoasă și Pe pământ românesc sunt apeluri către românii din Diaspora, să se întoarcă acasă și să contribuie la dezvoltarea țării. Aceste poeme exprimă o afecțiune profundă față de România și dorința de a vedea o națiune unită și prosperă, așa cum în Țara mea, Octavian Goga transmite un sentiment de iubire și dor față de România, reflectând asupra frumuseții și suferințelor sale.
  Critică Socială și Politică – Pe pământ românesc și De suspecți să ne ferim versuri ce conțin elemente critice față de corupția și inegalitățile sociale din prezent. Se evidențiază deziluzia față de liderii politici și preocuparea față de soarta oamenilor de rând, așa cum în Scrisoarea III de Mihai Eminescu se satirizează corupția și decăderea morală a conducătorilor, comparând trecutul glorios cu prezentul dezamăgitor.
• În general conținutul creației literare din acest volum, precum întreaga operă a autorului se înscrie în tradiția liricii românești care explorează teme specifice, ce pot fi comparate cu operele marilor poeți români, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Octavian Goga, care au abordat teme similare. Mihai Eminescu, Mai am un singur dor sau Floare albastră, reflectă o sensibilitate profundă față de trecerea timpului și efemeritatea existenței. La fel ca în poeziile prezente în acest volum, Eminescu folosește imagini poetice puternice și un ritm bine conturat. George Coșbuc, Noi vrem pământ, pun accent pe patriotism și legătura cu glia, un element regăsit și în Mi-e drag de România mea. Octavian Goga, Oltul, reflectă o melancolie profundă și o legătură puternică cu locurile natale, similar cu Mi-e drag de dulcea Bucovină. Cred că nu am greșit, pentru că în literatura română, comparația este un procedeu frecvent utilizat pentru a evidenția trăsăturile unui element poetic, dovedindu-ne că literatura comparată oferă o perspectivă asupra influențelor culturale și stilistice dintre diferite opere. Aceasta ne ajută să explorăm mai profund influențele specifice și asupra acestui volum al Domnului Ovidiu Chelaru ce se ridică dintr-un context istoric cunoscut nouă. Poeziile cu accente bucovinene, în simțire și trăire, reflectă o sensibilitate profundă față de trecerea timpului, nostalgia și credința, teme care au fost influențate de contextul istoric și cultural al literaturii noastre. Poezia tradițională românească a fost modelată de evenimente istorice majore, precum mișcările naționale din secolul al XIX-lea, care au accentuat sentimentul de identitate și apartenență. În literatura română, poeți precum Mihai Eminescu, George Coșbuc și Octavian Goga au scris despre patriotism, trecerea timpului și legătura profundă cu locurile natale, teme regăsite, așa cum am specificat, și în acest volum. De exemplu, în perioada interbelică, poezia a fost marcată de o melancolie profundă și de o reflecție asupra destinului național, aspecte vizibile și în versurile despre România și Bucovina. În secolul XX, literatura română a fost influențată de regimul comunist, care a impus anumite restricții asupra expresiei artistice. Poeții au continuat să exploreze teme precum credința și speranța, iar aceste creații ale domnului Ovidiu Chelaru reflectă o viziune similară asupra destinului și relației omului cu Divinitatea, înregistrându-se într-o tradiție literară care îmbină introspecția personală cu reflecția asupra istoriei și identității naționale.
  Consider că această carte, scrisă cu dăruire, emană un respect profund pentru istorie și un vibrant sentiment patriotic al autorului, unde se simte o legătură puternică între poet și locurile dragi lui, Bădeuți, Bucovina, Botoșani, care prin versurile sale reînvie tradițiile, amintirile și durerile trecutului. În poezii precum Bădeuți, Vatră natală, există o evocare solemnă a istoriei, a pierderilor suferite de comunitate și a identității ortodoxe păstrate cu sfințenie. Pe de altă parte, Țara mea frumoasă este un îndemn emoționant către românii plecați să se întoarcă la rădăcinile lor, iar Eterne amintiri transmite o reflecție asupra timpului care se scurge inevitabil. Poemele dedicate Botoșaniului și corifeilor săi sunt pline de admirație pentru contribuțiile remarcabile ale marilor personalități ale locului, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga și George Enescu. Aceste versuri nu sunt doar o simplă descriere a trecutului, ci o încercare de a conserva un sentiment de mândrie și recunoștință.
• Bunăoară, opera lui Ovidiu Chelaru conține creații deopotrivă introspective și evocatoare, aducând în prim-plan teme precum onoarea, patriotismul, credința și dorul de cei plecați. Ele conturează o viziune sensibilă asupra lumii, filtrată prin ochii unui om care a trăit, a iubit și a rememorat cu pasiune fiecare etapă a vieții. Atmosfera melancolică, presărată cu reverberații istorice și reflecții sociale, face ca fiecare vers să fie o mărturie a unei generații și a unei lumi care continuă să trăiască prin amintiri și prin versuri. Sunt poeme cu o profundă vibrație sufletească și cu o valoare culturală incontestabilă. Lectura cărții de față provoacă emoții firești cititorului și-l determină să reflecte asupra trecutului, prezentului și viitorului, într-o manieră poetică sinceră și profundă. Cititorul mai este invitat să mediteze asupra valorilor naționale, spiritualității și fragilității existenței. Ca în fiecare din zecile de cărți scrise de Ovidiu Chelaru, și în aceasta de față, se remarcă prin sinceritate și introspecție, o viziune lucidă asupra vieții, o mărturie a sensibilității, a patriotismului și o reflecție asupra condiții umane.
  Așadar, Ovidiu Chelaru în Eterne amintiri ne creează imagini sugestive și prin folosirea unui stil clasic, reușește să transmită o emoție și să creeze o conexiune profundă între cititor și poet.
• Ion Istrate
  Botoșani,
  15 aprilie 2025

Note:
[1] Lat. Nimeni nu este fericit înainte de moarte.