Servieta cu acte
Autor, D.M.Gaftoneanu

Parodie după poezia „Cămara cu fructe”, Ion Pillat- din volumul „Pe Argeş în sus”. Cu dedicaţie „criticilor” mei.
Motto: „Nihil tam munitum quod non expugnari pecunia possit.”/ „Nici un fort nu este destul de bine întărit pentru a nu fi cucerit cu bani.” (Cicero)

…Ridic în taină plicul ca nimeni să nu vadă
Că aranjez o şustă cu juriul de concurs…
Zâmbind, îmi pun chitanţa de plată cu ramburs
În mapa mea din piele… Am strâns un teanc grămadă!

Închid, apoi, cu grijă, discret mă uit în jur
Spre umbre de iscoade sau martori de prin zonă…
Dar vrând să trec pe lângă o tanti la o tonă,
Ciocnesc în uşa poştei un cetăţean mahmur…

Cu „mână lungă” insul înşfacă mapa-n gheară,
Sprea marea mea stupoare – („crezând”… că e a lui!) –
Şi dus a fost… procletul! Mai poţi altfel să-i spui?
Ca fulgerul din ceruri sau uliul ce coboară…

Mă simt intrat la apă, movilă din… Ceahlău (!):
Oops! Am pierdut scrisoarea! Îmi fuge rău pământul…
Mă tem că „adrisanţii” nu îşi mai ţin cuvântul,
Că mă vânează presa… sau, poate, şi mai rău!