Primit pentru publicare: 24 ian.2015.
Autor: Ion ISTRATE.

Publicat: 24 ian.2015.

Șfichiul zilei

Ispitele lui Ilie Pascal

Tudor PETCU, colaborator și susținător al rev. Luceafărul, publică astăzi un articol despre instinctul spiritual, cu o notă clarificatoare, la început, a problematicii abordate: ,, Cei mai mulți dintre noi avem tendința, într-un fel îndreptățită, de a vorbi despre instinctele primare, naturale, de conservare care caracterizează omul în structura sa. Cu alte cuvinte, obișnuim să reducem omul la un soi de pasiune sau dinamică biologică, uitând facultățile spirituale pe care le posedă, cu care este înzestrat încă din momentul creației. Bineînțeles, pentru a observa aceste facultăți este nevoie de o vedere mult mai largă și cuprinzătoare, de o intuiție metafizică, bazată pe înțelegeri suprasensibile. […]”.

Așa mi-am amintit  de un recent evenimant cultural – lansarea a trei cărți scrise de nonogenarul Ilie Pascal, printre care și cartea Dragostea nu are vârstă, Ed. Agata, 2014 -, atunci când în cuvântul de deschidere am considerat că e nevoie de un gest de îngăduință față de unele exagerări cu tentă pronografică, cum le-a numit Ioan Rotundu, din cartea – Mărgeluţe hazlii- bancuri, Ed. Quadrat,2007 – care a făcut obiectul unei acide analize în Jurnalul literar: ,, De existenţa lui Ilie Pascal am aflat când, din întâmplare, mi-a căzut în mână o carte a sa, intitulat㠄Monografia folclorică a zonei Mitoc”. Măi, să fie, mi-am zis eu, o astfel de scriere este extrem de pretenţioasă, cere mult talent, mult efort intelectual şi multă, multă muncă de teren. Gândind aşa, mi-a zic că omul trebuie să fie cineva. Şi chiar este… cineva. […] Numai că, spre surprinderea mea, […] mi-a căzut în mână altă carte, intitulat㠄Mărgeluţe hazlii” […]. O carte de bancuri şi scrieri porno „cu și fără perdeluţ㔠cum ne-a atenţionează pe prima copertă autorul./ Am rămas uimit cum de un fost ofiţer de armată, veteran de război, învăţător şi profesor, cercetător folcloric, a putut trece aşa uşor de la migăloasa muncă de culegere a dovezilor de spiritualitate privind tradiţiile şi obiceiurile stră-stră-bunicilor noştri la culegerea de bancuri cu conţinut pervers şi porno./ Este tributul plătit mentalităţii cazone,” a încercat cineva să-l apere. Iată şi o motivaţie a autorului: În ţările occidentale sunt şi cărţi şi reviste porno, filme porno etc. la noi le-a interzis, la propunerea tot a unor persoane care nu mai au ce arăta sau li s-a întrerupt curentul./ Exprimare de fost profesor!/ […]” și continuă autorul analizei cu exemple, pe care nu îndrăznesc a le așeza aici.

În lucrarea  de licență – titlul pe care l-am obținut – (Factori formativi ai personalității umane, București, 1986), în structura sa, am avut inițial introdusă și problematica ,,instinctelor umane primare” dar, la sugestia îndrumătorului – dr. în psihologie, prof.univ. Pavel Mureșan –, am renunțat. Acum, constat că mi-ar fi fost de mare ajutor întru o explicație a ispitei, ca o puternică forță interioară provocată de instinctele biologice, la om. La dimensiunea ispitei un rol de catalizator, adjuvant îl constituie imaginația ce conduce pe drumul spre vicii, care sunt, de cele mai multe ori, contrar naturii (Kant). Sociabilitatea naturală a omului, a patra lege naturală, determină armonia ce decurge din nevoia mutuală de a se conserva, necesitatea de a se hrăni şi atracţia sexelor. Aceasta depinde de ,,evoluția spiritului”, de la percepția simplă, naivă prin conștiință, conștiința de sine, rațiunea, spiritul și istoria, revelația până la cunoașterea absolută a spiritului (Hegel).

Revenind, Ilie Pascal a avut în vedere că ceea ce scrie despre dragoste, ca instrument de materializare a instinctului sexual, reprezintă o încercare de a pune în evidență necesitatea socializării umane și evitarea efectelor nocive contrare legilor obiective ce guvernează viața. Cele pe care Ilie Pascal le spune, și o face pe șleau, nu conduc pe cititori la acte contrare naturii obiective, adică cele ce privesc conservarea și perpetuarea speciei. De fapt, Ilie Pascal, plasat serios în Schopenhauerian, consideră femeia o capcană a naturii, de o abilitate demonică, ce atrage bărbatul spre uniune, la copulaţie, precum și în cea Kantiană (Doctrina Dreptului), cum că masculul și femela (indivizi umani), prin atracție, ajung să-și dea unul celuilalt dreptul asupra propriului trup în timpul actului sexual, ceea ce înseamnă folosirea reciprocă a organelor genitale. La Ilie Pascal toată taina dragostei nu este redusă la acest contact sexual, ci capătă dimensiune datorită instinctului spiritual, cultural. Orice cititor, de va parcuge cartea ,,Dragostea nu are vârstă”, va ajunge la această concluzie.

Deci, să nu-l bicium pe nonogenarul (92 ani) Ilie Pascal! Nu i se cuvine nici măcar un șfichi!… pentru faptul că, potențial și natural, este lipsit de ceea ce, cu acuratețe, aproape explicită, invocă în această carte. Marturie îmi stă cum încheie prefața acestei cărți – Dragostea nu are vârstă -: ,,[…] Dragostea e lucru mare/ Care n-are-asemănare./ Unde Dragoste nu e,/ Acolo niminc nu e./ […]”.

Și atunci, pe cine șfichiuim?

Note bibliografice:
1.Tudor PETCU: Insticte spirituale, rev. Luceafărul (www.luceafarul.net), 24 ian.2015, Botoșani; http://www.luceafarul.net/instincte-spirituale
2.Ilie PASCAL: Dragostea nu are vârstă, Ed. Agata, Botoșani, 2014; http://www.luceafarul.net/ilie-pascal-92-mare-sarbatoare-in-reportaj-foto;
3.Ioan ROTUNDU: Profesor semnatar a unor scrieri perverse şi pornografice[Analiză literară], Jurnalul Literar (www.jurnalulliterar.ro); http://www.jurnalulliterar.ro/articole/Analiza-literara/Profesor-semnatar-a-unor-scrieri-perverse-si-pornografice/700/42,
4.http://www.luceafarul.net/ilie-pascal-92-si-inca-trei-carti .