Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Șfichiul zilei. Moaca mea este proprietatea mea

Primit pentru publicare: 16 ian.2015.
Autor: Ion Istrate

Publicat: 16 ian.2015

Șfichiul zilei. Moaca mea este proprietatea mea

Din Botoșăneanul.ro, cotidian online, bine pus la punct, dealtfel, savurez zilnic adevăratul jurnalism. Și nu voi motiva, acum, de ce?…

Astăzi, am văzut o opinie modestă despre ce înseamnă jurnalism ,,[…] Nu poți face jurnalism adevărat decât înarmat cu o pereche rezistentă de teniși […].”. Este părerea Cristinei Babii, care semnează ,,Jurnalismul încălţat”, și sigur are dreptate căci, după ce și-a ,,băgat picioarele”, și nu știu dacă în teniși, spune: ,, […] Pentru jurnalismul zdravăn, oamenii mor. Și nu mă refer neapărat la satira pentru care au trebuit să moară 12 oameni la Charlie Hebdo, […].”.

Da, nu este demn numai să ,,cerșești” prin diferite instituții,  ale statului și administrației locale, ocupate de personaje ,,bine plătite” din bani publici, de la noi, mai pe scurt. Umblând pe aici, jurnalistul trebuie să aibă și o tolbă cu ,,codimente” și mai ales ,, […] curaj. (și) Asumarea răspunderii […]”. Însă, ce se face jurnalistul, care și-ar da ,,viața pentru o astfel de presă” și ar ,,muri de bunăvoie dacă, prin condeiul” său, ,,s-ar schimba o lume”. […] Dacă toți cei care se numesc „jurnaliști”, ar pleca frunțile de rușine în fața propriei lor inepții. Dacă atunci când o parte dintre ei spune că e „Charlie”, ar ști și ce înseamnă asta. […]” (Cristina Babii).

Și acum șfichiul, fiindcă biciul e pe altcineva. Articolul a ofensat o ființă, adică mai suflă într-un scaun! Deduc dintr-un comentariu postat și care, sigur, este al unui funcționar public. Îl transcriu fără intervenții la text: ,,auzi, fato, dar cine-ti da tie voie sa ma filmezi pe mine, care lucrez intr-o institutie publica, fara sa-mi ceri mie acceptul? conducatorul institutiei? ma indoiesc. la urma urmei, moaca mea este proprietatea mea, conducatorul insitutiei sa ma intrebe daca vreau sa-mi filmati moaca, in rest….birourile puteti sa le filmati.”
O fi așa? Totuși, regulele/normele sunt altele. Pe moment ce te afișez public, înseamnă că ești de acord să fi și filmat și fotografiat. Nu se poate face asta pe domeniul privat, propietate sau folosința preluată a unui spațiu delimitat. Birourile instituțiilor  întreținute din bani publici și cei care le ocupă (mai ales sinecuriștii) și sunt plătiți din bugetul format pe spinare poporului sun bunuri, obiecte, ființe publice și, așadar, un jurnalist, fiindcă e protejat și de o lege specială, poate să fotografieze și să comenteze orice ,,moacă” expusă în locurile funcționărești de stat.

Jurnaliștilor scoateți biciul din trăistuță!
Felicitări, Cristina BABII!

 

Nota bibliografică:
,,Jurnalismul încălțat”, Cristina BABII: www.botosaneanul.ro din 16 ian.2015
http://www.botosaneanul.ro/stiri/ziaristul-incal-at/

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5