Sunt singur și cu Dumnezeu…
Duplicitate pură
Supus la ceea ce fac eu
Din dragoste și ură.
Sunt singur printre mulți mai singuri
Dar ne vorbim mereu
Ne adunăm să fim tot singuri
Și cel mai singur sunt tot eu.
Ce singur vin în lumea asta dublă
Și singur sunt printre dovezi
O lume singură… e Univers
O lume multă… singur vezi.
Ne lăudăm că sângele e frontieră
Și el… e primu-amestecat
Ne aliem eră de eră
Și totuși, simplu, noi ne-am separat
Copiii singuri se destramă
Ce greu îi chemi, ușor să-i pierzi
Cuvântul Mamă ne adună
În fața Tatei iar te pierzi.
Ești singurul ce poți să crezi
Singurătatea te convinge
Și singurul ce sigur pierzi
Când lumea te ajunge
Sunt singur și cu Dumnezeu
Și singur pe-a mea tură.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania