Din volumul ”Șoptiri în amurg”, apreciat cu Premiul
“Dumitru Pricop” la Festivalul Internațional de
creație “Vrancea literară” – ediția 2023

****
Tăcere,
vreau să aud piatra,
să înțeleg
de ce vorbește-n șoaptă
deși vuiește vântul,
să știu cum se destăinuie
amurgului,
în tainica îngemănare
a luminii
cu eternitatea…
****
Ecoul,
sunetul meu
nerostit
ce-mi gâdilă timpanul
de la stânga la dreapta,
de ce se-întoarce
cu șoaptele tale,
născute
din curcubeie de lacrimi?…
****
Scriu,
cu gândul
înmuiat în lacrima mamei,
mă dor amintirile
facerii din urmă,
aș fi putut
să mă nasc greier
dar nu m-a vrut lanul de grâu,
însângerații din el
îi erau de-ajuns…
****
Sunt singur
în iubirea mea
cu icoana din tine,
te-ai ascuns
în ochii căprioarei
hăituită de lupi,
prăpăstii te-așteaptă

să te cuprindă cu brațe de mamă
și tu,
te arunci în sânge de prunc…
****
La răsărit,
am clipit orbit
de lumina singurătății,
luntrașul,
obosit de atâtea unduite cărări,
mi-a lăsat un bilețel:
“Vâslește doar pentru tine!”
Nu l-am înțeles
decât prea târziu…
****
Mă strânge
clepsidra suptă de doruri,
ajutați-mă
să le dau drumul în lume,
nu-i drept
să mă bucur
doar eu
de elixirul fericirii…
****
Scump
zâmbetul smuls
unei zile de ieri,
l-am pus în albumul
de antichități
al iubirii,
era… clipa
în care ne-am sărutat,
ca-într-un joc de copii.
Nu m-a costat
decât o viață…
****
Suspin,
ușurare de gânduri satane,
de dor,
de blestem
și iubire,
ca un fulger
aleargă trăpașul din mine,
dar depărtarea-i
lângă sânul cu zbateri de taină,
Leagăn,
cu spini
de roșii trandafiri…

Toader RĂDUȚĂ -Iași