Murim când amintirile se coc
Și zilele doar noaptea strălucesc
Murim când apa va aprinde foc
Și faptele din noi iar se urăsc

Sămânța putredă e viață
Uitând de unde vine ieri
Se rupe multe din povață
E iarnă fără primăveri

Din dragoste se naște ură
Lumini și umbre abătute
Și timpul nu mai e măsură
Și viața nu mai e virtute

Din viitor rupem prezentul
Trecut și renegat acum
Balanța ne înclină drumul
Speranța e un fir de fum

Avizi după o zi de viață
E adăpat oricum prezentul
O existență troc de piață
Pentru nimic e ambientul

Sortiți eroii iar să piară
De ziua păcii alăptate
Sortiți copii iar pe seară
Să aibă visuri amputate

14 02 2022