D. M. GAFTONEANU

Steaua Nordului, Polaris

Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul «Iago şi Hyperion», creaţie nerecomandată celor care fac alergie la umor. Aparent, nicio legătură cu poeziile „Luceafărul”, „Criticilor mei” de Mihai Eminescu sau „Unor critici” de Vasile Alecsandri.
Motto: „Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

…Într-o „epocă” apusă (*), ca poet, puteai alege
Steaua ce te reprezintă, mai puţin, se înţelege,
Cele trei distincte „corpuri”, „astre intangibile”,
Lucruri ultradelicate, „sfinte şi sensibile”…
Soarele, un EL cel mare, luna, EA…(la o adică!)
Şi pe Venusul-Luceafăr, stea perenă, dar… mai mică!
…Dacă „soarele” şi „luna”, doi intoxicaţi cu… „plumb”,
Înghiţind (o spun istorici!) „boabe multe de porumb”
Într-o zi de saturnalii, brusc „loviţi” de… saturnism,
După „brânca” de la nişte… corigenţi la leninism,
S-au retras (cam de nevoie!) printre pagini de istorii,
Undeva, mai către umbră, două asfinţite glorii,
Venusul e tot mai mare şi e tot la locul lui,
Conştient de importanţa şi valoarea „eului”…
…S-ar putea să mi se spună, da, desigur, cu temei,
Că îmi fac titlu de cinste tot legându-mă de ei…
(Ştiţi vreunul dintre semeni, să nu-l roadă gelozia,
Când privea în sus, spre dânşii… cerul şi academia?)
…Straşnică asociere, rânduri cu aceştia trei,
Un balans… echilibristic, în hârjoana de idei,
Pe tipar de 2+1, cu al treilea peste doi,
Nu aş vrea, citind motto-ul, să gândim aşa şi noi… :-)))
Am destule eu în spate, iar tot greul e pe mine,
Nu îmi arde de polemici, despre alţii, doar de bine!
…Totuşi, exerciţiul minţii mai continuă un pas,
Printre astre „ocupate”, mie una mi-a rămas…
Când te uiţi la Carul Mare ce cuprinde şapte stele,
Ursa Mare, şapte „purici” într-o salbă de mărgele,
Pe o linie ce duce printre stelele din spate,
Înmulţeşti cu cinci lungimea laturii menţionate,
Şi ajungi în vârful oiştii carului ceva mai mic…
Iar la prima explorare, vezi un corp ceresc pitic!
…Arătând un nord anume celor care îl privesc,
Pentru asta, marinarii tare mult îl îndrăgesc…
Din priviri şi… instrumente, niciodată nu îl scapă
Ca reper indispensabil călătorilor pe apă…
La un grad, ar fi, se pare, învăţaţii povestesc,
Nordul lui de celălaltul, nordul polului ceresc…
Ar putea să zică unii, doar aşa ca să o… „scalde”,
Că sunt două norduri… forte, ambele la fel de… calde!
…Dacă vrei să ţii în palmă mica stea a nordului,
Kilometri de zerouri, după 1… să tot pui!
Singuratică, stingheră, peste mii şi mii de mile,
Spun savanţii că „pulsează”, mai mereu la patru zile…
E precisă şi cuminte, ceea ce îmi place mie,
Şi peste acestea toate, taină cu „filozofie”,
Depăşeşte multe stele, mai puternică, mai mare,
Undeva cam de o mie, pe cât este mândrul soare!
…Am mai spus recent aceasta, deci nu e o noutate,
Ştiu, voi zgândărî orgolii, totuşi este pe dreptate:
Te prefaci, la începuturi, că eşti plin de modestie,
Pe parcurs, vezi… calimera, niciodată nu se ştie…
Ca dovadă, de exemplu, marea stea a Nordului,
Ce se schimbă prin milenii, un ciclop al nimănui,
E frumoasă şi zâmbeşte ca un prunc care visează,
O repet (a câta oară?), sincer mă interesează,
Pare scumpă, însă face mai mult decât estimez,
Dacă ştiţi proprietarul, aş dori să-l contactez!
…După prezentarea asta, mă aştept la ce-i mai…„bine”,
Oale şi ulcele sparte, meteori venind spre mine…
Şi un „critic” cu mustaţă, din vechime, unul Vlad,
Cu profilul şi năravul…„ducelui” de Stalingrad,
Cu stiloul cât o… ţeapă, recitându-mi „şugubăţ” :
Tu, poet în vârf de oişte, ca „năframa-n vârf de băţ”,
(În trei secole de versuri, am trăit să văd şi asta!)
Non-talente „Ieremia ”, spune-i poeziei, basta!
…………………………………………………….
…Nu acesta mi-a fost scopul, dar mă tem că o să fie,
Pentru „fin cunoscătorii”… (gând la gând, cu bucurie!)
Nou motiv, ca să declame: Încă o babilonie
Cu pretenţii literare… splendidă cosmogonie!

P.S.:
(*) …Mic dicţionar acelor ce departe vă gândiţi,
Celor tineri şi desigur, pentru cei din somn treziţi!
„Ghid” util, fără discuţii, pentru criticii „balauri”
Şi elevilor cu mintea, una-două, pe coclauri:
Nu vă duceţi, hăt, în spate, cu milenii în „amonte”:
„Epoca”…decenii, două… „boaba de porumb” i-un glonte…
Deci, vorbim de… era noastră, din trecutul mai recent,
Fără cupru, fier sau bronzuri, ci cu… unul mai „decent”,
Nobilul metal din care, uneori se fac trusouri,
Ceasuri, cupe, lănţişoare sau medalii şi lingouri…
…Vremuri splendide, tovarăşi! Atunci toate mergeau „unse”,
Viaţă dulce, numai miere, fără „uneltiri” ascunse,
Casa, casă, masa, masă, pâinea pe un stat de plată,
Munte, mare, ce concedii! Bine mai era odată!
Ctitorii de combinate, inaugurări de mine,
Rareori, doar pe… alocuri, era loc de… şi mai bine!
Cu congrese melodrame, piese de dramaturgie,
Ce producţii, ce recolte! Pe terenuri de… hârtie!
Mici necazuri? …Ei, acolo, când ţi se făcea un „semn”-
Rude prin străinătate, vorbe non-limbaj de lemn-
Cu un EL dând indicaţii, rezoluţii şi poveţe,
Şi o EA, om de ştiinţă, cu… realizări măreţe!
…Cine-i EL, am spus prea multe, dacă îl numesc…„cel mare”,
Despre EA…iertaţi umorul (!)…Nu răspund la întrebare!