Puiet eram, umbrindu-mă-n etatea
Și-ale mele rădăcini își căutau doar vatra
Zăream lumina printre crengi cu anii
și nu știam ce-i soarta.
Deschis-am ochii mei lemnoși și fără vlagă
În suflet, poate tare curioși
Să-mi văd pădurea mamă
Și tații toți cei secretoși
Ce-n mii de ani și-n zile prea umbroși
Mă-nconjurau cu pace.
Un stejărel eram,
Un pui de umbră pe-un vulcan
Să urc pe mine an de an
Un firicel de apă
Din lacrima neamului ce timpul o adună
Comoară sau balsam.
…
Din ce-am venit pe lume?
Vreau lumea s-o doresc
Din răsărit de nume sau fructul interzis
Dintr-o gândire multă sau joc copilăresc
Din floarea cea călcată, de-al albinei zumzăit
Sau scuturată-n poale de-un trântor nehrănit
Din fructul putrezit și colțul hoinărit
Căldură și lumină, pământul și cruzimea destinului ivit
Din joaca lui Dumnezeu, prin lutul său și cuvântul eu.
…
Pădurea-mi este mamă, pământul casa mea,
Destinul mi-l suflă vântul, cu soarele mă văd și eu
De lună prea umbrit și-n anotimpuri arvonit…
Prin frunze mă zăresc… de frunze-acoperit
M-aud din adiere, tăcerea parcă o aud
Din seva legendară, legenda m-a hrănit…
Și spre lumină viața în viață m-a găsit
Ca neamul între neamuri, ca neamul cel unit.
În secole de timpuri și timpuri de granit…
Doar timpul mă urăște și soarele grăbit.
E ploaia ce ne crește și-n cântecul de vânt
Așa ca stejărelul sub umbră de castan
M-am înălțat în toate călcând an după an.
…
Chiar dacă lumea noastră e plină de jivine
Chiar dacă timpul varsă al morților copile
Să joace doar destine făcând din timp fitile
Iar focul să le ardă, făcând din ieri un azi
Și totul ca tăciune neagră prea plină de umbrit
Căzând doar o sămânță ce-n viață, din nou a putrezit
A vieții râpă dură din nou a repornit
Așa-mi văzură ochii cei mici de stejărel
Așa era pădurea și ghinda de sub el
Așa și tinerețea în trunchi de stejărel
Așa au crescut și alții ținându-se de el
Dar timpul e măsura, destinul rupt din el
Urmează uscătura blestemului din fel
O știe doar toporul și scândura din el
O știe amăgirea, tăierea ca la miel
O lume fără aer, cu aer fără țel
Pădurea fără hrană și omul fără el
Istoria, o brazdă prea trasă prin tunel
Gândirea amuletă
Sicriu din stejărel
Așa a fost copacul
Așa a fost și el .

18-04-2023