Strigătul vieții e un claxon
dintr-o mașină veche
S-aude dur, la unison
Și moare în ureche
Strigătul ei e disperat
E imnul de durere
Concert grotesc, exasperat
Din inimă, tăiere
…
Un strigăt dens, încolonat
O gamă în cădere
Un zâmbet încă leșinat
Plânset amar de fiere
Și moartea îl ascultă
Hlizită de final
E melodia cea mai blândă
E viața spartă-n mal
…
Strigătul vieții un claxon
Pe o mașină veche.

PS
Un cârd de mașini claxonau, o revoluție chioară și mută… Încă o picătură în paharul prea plin!
Încă un rânjet al morții pe al vieții suspin ! … Și, iar tăcere, o tăcere din durere… pentru durere.