Îmi imaginez că întind brațele și devin hotar,
Sunt Dunăre, Mare sau Prut,
În mine curg Mureșul, Oltul, Siretul, Jiul, Argeșul și toate râurile ce scaldă al țării pământ.
Cuprind cu privirea orizontul și îmbrățișez munții Carpați,
Sunt o ciută ce se-adapă-n izvorul secular,
Sunt falnicul brad de pe creastă,
Ori păstorul ce-și poartă turma prin munți an de an.
Sunt macul din lanul de grâu,
Salcia pletoasă de pe marginea unui râu,
Sunt salcâmul plin de floare
Într-o primăvară frumoasă,
Sunt țăranul cu tricolorul la brâu
Ce-asudă vara la coasă.
Mă visez uneori soldatul
Ce-și apără-al țării hotar,
Sunt în slujba lui Burebista, Decebal,
Ori în armata viteazului Mihai,
Sunt oșteanul lui Ștefan cel Mare, al lui Mircea Cel Bătrân,
Pandurul lui Tudor
Sau Peneș Curcanul, eroul lui Alexandri.
Mă ia-n brațe cuvântul și mă poartă prin poezie,
Prin frumoasa limbă română,
Crăiasa neamului meu,
În a cărei împărăție sunt un simplu lacheu.
Limba română este tărâmul zeilor,
Al nemuritorilor :
Eminescu, Alexandri, Coșbuc, Arghezi,
Bacovia, Blaga, Nichita, Minulescu
Și al tuturor celor care s-au pus în slujba ei.
Sunt un grăunte de limbă română,
Sunt cuvânt, sunt vers, sunt poezie,
Cuprind imensitatea-n praf de stele,
Am alfabetul în vârf de creion,
Stârnesc ispite-n dragoste și-n gând,
Adun frânturi de timp în clipe efemere,
Slujesc limba română, cea care-mi dă putere.
Similare