Sunt poetul esenţelor tari

Sunt poetul esenţelor tari
Ce sorb din apa lui Hristos,
Când pe drumul confuziilor mari
Înţelepciunea mă face mai frumos.

Un ochi mă urmăreşte-n sine,
În cale crescând confuzii de lumini,
Ce mă duce-n tăcerea care vine
Sub atâţia ochi divini.

Sunt poetul esenţelor tari
Şi beau măduva cuvintelor din mers,
Dacă prin vreme anii îmi sunt mai rari
Cineva muntele de păcat m-i l-a şters.

Mai trăiesc vremea inimii înduioşate
Şi-a timpului dragostei dintâi,
Mai sorb esenţe cu păcate
Când te roagă Poetul să rămâi…

Sunt Visătorul esenţelor tari,
Un ins grăbit spre ce-o să fie,
Las clipele mele de armăsari
Să mă tragă-n veşnicie…

Sunt poetul esenţelor tari
Călătorind într-o caleaşcă de Poezie.