Un copil plânge de foame.
Aripi negre l-au purtat
Spre gardul de sârmă.
Copil, carne de tun,
Ne iartă că suntem prea proști,
Prea neoameni ca să te hrănim.
Și-n jur câtă moarte!
Și câtă moarte
Va mai fi…
Un copil este flămând.
Un copil este orfan.
Un copil a murit.
Lacrimi.
Suntem condamnați să ne înecăm
În lacrimi de copil…
Cioclii sunt singurii veseli.
Virus și moarte.
Război și moarte.
Foame și moarte.
Ne prăbușim
De greutatea
Lacrimilor toate.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania