Poemul ,,Lacrima Devenirii” semnat de Jan tristea, publicat recent în această revistă (https://luceafarul.net/lacrima-devenirii), este o superbă taină!

Este o analiză pentru a se descoperi pe sine, unde imaginile cu reflexii, oglinzi și „scap în mine” invită la un sentiment profund de căutare în sine – o contemplare liniștită a identității și a existenței. Acest lucru stârnește sentimente de curiozitate și conștiință de sine. Rerințele la infinit, timp și elemente divine creează un sentiment de uimire și admirație pentru vastitatea existenței și necunoscutului, iar dorul și vulnerabilitatea le găsim în versete despre pierderea purității și lupta cu schimbarea care evocă o durere dulce-amăruie – un amestec emoționant de dor de ceea ce a fost și acceptare a ceea ce este. Ascensiunea repetată „alerg în sus”, ciclul „Ieri” și „Azi” și călătoria spre înțelegere și a deveni aprind speranță, rezistență și o putere liniștită, iar includerea de simboluri precum Nymphae și sclipiri de atingere divină conferă o calitate liniștitoare, din altă lume, inspirând sentimente de grație și protecție. Fiecare vers din poem invită cititorul să stea cu disconforturile și triumfurile schimbării într-o călătorie emoțională între pierdere, creștere și transcendență, devenirii ca Om, ca ființă.