Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Tabletă de Marin IFRIM: Canapele, mici și bere. Să trăiască Drăgaica Buzăului !

Primit pentru publicare: 11 Dec. 2017
Tabletă de Marin IFRIM
Publicat: 11 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Canapele, mici și bere. Să trăiască Drăgaica Buzăului !

Nu am șapte case ”ca Năstase”. Am o singură locuință care devine din ce în ce mai mignonă. Am locuit într-un apartament cu trei camere, apoi, la schimb, în altele din ce în ce mai mici. Acum am un apartament de vreo 35 de m.p., fără balcon, fără multe altele, dar cu două canapele la intrarea în bloc. Nasoală chestiune. Mă rog la Cel de Sus să plouă și să ningă ca să nu văd ”electoratul” jucând table și bând bere în jurul băncilor/canapele. Salutul și respectul din partea mea, către acești cetățeni onorabili nu e de ajuns. Bașca faptul că le fac cadou revista pe care o realizez. Și multe cărți. Timp de vreo șapte ani în acest în acest apartament nu a locuit nimeni. Am plătit toate serviciile de curățenie, întreținere, căldură etc., fără să cer vreo clauză de favorizare. Acum, din când în când, din motive practice, scriu și concep revista în bietul meu apartament. Din când în când, vine aici, la calculatoare, o colegă de redacție. O femeie pe care o iubesc pentru mintea ei iute. Au văzut-o jucătorii de table și îmi cer să plătesc prezența ei aici. De parcă aș locui într-un penitenciar bugetivor. Acești oameni nu știu altceva decât să îi privească și să îi judece pe alții. Colega mea locuiește la vreo câteva blocuri de mine. Are casă, are mamă, are familie, are tot ce îi trebuie. Poți să explici ”electoratului” că nu suntem de-alde lui ”Soros”? Nu! Am o dilemă. Îmi tot zic dacă e bine să gândesc așa. Nu e bloc în care să nu existe astfel de cetățeni ”vigilenți” de la natura instructajului. Pot vinde apartamentul oricând. Pot locui în mine și în alte părți. Dacă l-aș vinde, aș căuta un țigan cu minimum 7 copii și aș cere un preț sub cel corect. Ca să le las vecinilor mei de (ne)veci o amintire profundă. Trăim într-o țară în care oamenii sunt de vină pentru că trăim. Oamenii de lângă noi. Și ne tot mirăm că în fruntea statului sunt jucători de table, funduri tocite de canapele puse în fața blocurilor de pe vremea comunismului, puncte de informare, minisecții ale miliției de cartier. Nu avem cetățeni câți turnători de la unul la celălalt. Vorba regretatului poet Gheorghe Ene: ”Nu sunt puncte câte i, serei-m-aș și n-am cui”. Ce e ciudat, niciun personaj din acesta, de canapea, nu prea trece pe lângă biserici. Nu mai zic de intrat în astfel de lăcașuri oarecum educaționale. Canapele, mici și bere! Să trăiască Drăgaica Buzăului.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 20 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5