Romulus UNGUREANU

TE-ASCUNZI ÎN ȘOAPTE

Pe marea de-adevăruri corăbiile s-au rărit
S-a îndulcit marea de săruri
Unde-ai plutit?

În umbra munților cărunți se ascunde și minciuna
Din peșteri iar se-ntind povești
Pe unde ești?

Deșertul sufletelor slugi ce-și caută un soare
Cu lacrimi multe îl alungi
Mai vii tu oare?

Câmpiile cu multe gânduri în iarnă s-au cosit
Întinerind sub timpuri dure
Iar ai fugit?

Pe lacuri se adună stele făcând parcă o horă
Se taie stuf, e sete-n călimară
Rămâi afară?

Păduri întunecă povești cu dragoste deplină
Frica valsează fără vină
O să rămână?

Sub dealuri negre și pline de regrete lungi
Apusul șade-n răsărit de noapte
O să ajungi?

Izvoare cad și lunecă prin visele amăgitoare
Se ud și caracterele în urnă
Azi încă doare?

Furtuni de oameni și de ne-nțelese fapte
Alungă liniștea de zi cu zi
Te-ascunzi in șoapte?