Primit pentru publicare: 22 nov.2015
Autor: Teo CABEL
Publicat: 25 nov.2015

 RELATĂRI DE TOAMNĂ…LITERARĂ

Miercuri 18 noiembrie 2015. O zi frumoasă de toamnă! Irizări, Emoție de toamnă în reverberații stănesciene.

Scriitorul Marin Ifrim m-a invitat la o întâlnire cu elevii  Liceului Economic Buzău, alături de Stelian Grigore, Dana Bițeanu. Ne-a întâmpinat doamna profesoară Alina Preda.  L-am întâlnit acolo și pe scriitorul Nicolae Gâlmeanu.

Doamna  profesoară Cristina Tudorancea, moderatoarea întâlnirii,  prin bagheta magică a cuvântului, a menținut armonia întrevederii.

M-au impresionat elevii. Cei care nu au avut loc pe scaune, au stat pe parchet. Ca la o adevărată șuetă, cool, în curtea școlii.  S-a ținut  moment de reculegere în amintirea poetului Ion Stanciu.

Cât de bine m-au receptat pe mine? Este o întrebare mai mult retorică. Asemenea întâlniri sunt doar un declik. Doar să ridici mingea la fileu. Unii vor să intre în joc, alții mimează, pe unii nu-i interesează. Este normal.

Marin Ifrim spunea că este înainte de toate cititor. Dana Bițeanu este un caz reușit de supraviețuire, în jungla societății, după un accident nefericit.  Domnul Stelian Grigore și-a subliniat  apartenența la mediul rural și activitatea sa didactică din acest areal, cu însemnătatea sa.

Domnul Nicolae Gâlmeanu într-o schițare de autoportret spunea: sunt atât de alb la suflet  încât se vede și prin păr.

Nu pot să spun că nu am fost surprins, când am văzut una din cărțile mele în mâna unei eleve. Chiar a și citit din ea. M-a surprins și poezia pe care a ales-o. Am avut impulsul de a refuza inițial invitația scriitorului Marin Ifrim. Ce să spun eu  elevilor? Dar de ce scriu dacă nu am ce spune? Un punct de vedere? O viziune? Si am acceptat.

Nu știu cum ar fi un dialog doar cu ei, cu tinerii, pe subiecte literare, fără cenzura psihologică a prezenței profesorilor.

Dialogul invitați – elevi chiar a existat și nu a fost banal, nici formal. Marin Ifrim a fost întrebat ce ipostază preferă, cea de jurnalist sau cea de scriitor. Răspunsul a fost uimitor, cel puțin pentru mine. Aș renunța la ceea ce am scris până acum, pentru publicistică, pentru libertatea pe care ți-o dă. A făcut referire la riscul de a fi sau a nu fi recunoscut, ca scriitor. Ca publicist a invocat satisfacția de a spune pe nume  stărilor de fapt prezente în societate la momentul dat.

Nicolae Gâlmeanu a fost întrebat cât din ceea ce a scris este trăire și cât ficțiune. Răspunzând la întrebare, a făcut și o scurtă digresiune prin situația actuală. A vorbit despre existența unui avangardism târziu ce le permite unora să practice acest „ joc secund”. A subliniat devalorizarea literaturii ca marfă, ca produs finit ce ajunge la cumpărător.

La un moment dat, scriitorul Nicolae Gâlmeanu a vorbit despre raportul emițător-receptor . Da, este o problemă reală. Emițătorul, profesorul, trebuie să fie cu un pas înaintea receptorului, în cazul de față elev. Trebuie să se asigure că cel din fața lui înțelege ce i se spune.  Sau este captivat prin ceea ce i se spune, nu prin ce are pretenția locutorul să înghită pe nemestecate cel din fața sa.

Iureșul cotidian în care sunt implicați tinerii le dă impresia că  pierd controlul vieții lor și atunci pun frână: prin refuz, prin proteste, prin neimplicare.

În lumea lor de alegeri, dacă nu intervine și altcineva să le dea de gândit, consideră că ceea ce fac este bine, este „cool”. Literatura, poezia este o stare de fapt. Trebuie să fie inoculată o sămânță acolo pentru a  crește ceva. Demersul doamnei Cristina Tudorancea este salutar, nu pentru prezența mea acolo. După ce am plecat poate au și uitat cum mă cheamă. Ci pentru că  școala a venit cu o alternativă. Azi, mâine, poimâine, ceva se leagă. O prezență, prin constanță, devine un reper.

Titlul întâlnirii a fost foarte generos! Literatura – o poartă deschisă tuturor! Ceea ce trebuie receptat este  noțiunea de poartă, nu de zid.

Mulțumesc gazdelor, doamnei directoare Marioara Lungu! Mulțumesc elevilor pentru răbdare! Mulțumesc lui Marin Ifrim pentru invitație!