CAUT
E liniște, e pace …cum de mai caut tihnă ?
Cuminte, după deal, lumina s-a ascuns –
Atâtea întrebări își caută răspuns …
E greu, pe dinăuntru să mai găsesc odihnă.
Se pregătește seara să-mi drămuiască somnul –
O zi a-ngenunchiat … m-așteaptă, câte oare? …
Mă rog să fie bine -nainte de culcare –
Cu gândul către Cer, cu rugăminți la DOMNUL .
În suflet neguri port, în gânduri frământări …
Va trece înc-o noapte, mă voi trezi în zori
Cu-aceleași întrebări de mii și mii de ori …
Mi-i viața tren lipsit de călători și gări.
Doar merg din ieri spre unde? …
Prea rătăcesc prin mine
Și trenul fără șine
Mă duce spre niciunde.
Simt viața o povară, iar eu nici nu trăiesc –
Se trec și nopți și zile și sufletul mă doare –
Mă pregătesc să caut iar tihnă la culcare …
E greu, e foarte greu – Ce simt ? ce mai gândesc ?
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania