SOARTĂ ROMÂNEASCĂ

 

Trăim în lume strâmbă, frivolă şi murdară,

De-ncerci să fii normal, sar mulţi şi te înjură …

Cinstitul sărăceşte, e singur şi îndură

O viaţă-n umilinţă, anostă şi amară.

 

Boierii vremii noastre n-au carte de citire,

Purtând,sub titluri grele, cultură de doi bani –

Se ia în râs trecutul clădit în mii de ani,

Cu lacrimi false morţii sunt plânşi în cimitire.

 

Perverşii sunt exemplu, vulgaritatea-i artă –

Metaforele lumii se nasc din sex şi drog –

Patriotismu-i sterp, gândul curat olog –

Cum ne mai rabdă DOMNUL să existăm pa hartă ?

 

Promisiuni deşarte intoxică ziare –

Politica-i, din faşă, şi hoaţă şi murdară –

Prezentul „democratic”omoară neam şi ţară,

Sub legi şi ordonanţe absurde şi hilare.

 

Dar sunt români în lume ce pot struni destine –

Aici, la noi acasă, tot alţii ne conduc –

Cu românească vrere stăm sub străin papuc,

Şi-n răul ce sporeşte, votăm că ne e bine.

 

Ce s-a ales de neamul puternic şi cinstit ?

Unde-s românii harnici şi mândri şi şcoliţi ?

Creştinii unde-s oare şi unde-s cei cinstiţi ?

Păcatul cui îl tragem de-i neamul pedepsit ?

 

De încă mai suntem şi încă mai gândim,

Şi mai avem sub cer un grai şi un hotar,

Să înţelegem bine,românii sunt cu har,

Avem loc sfânt în lume, dar nu ştim să trăim.

 

De-om şti deschide ochii şi mintea spre lumină,

Să nu fim neam de slugi, să n-avem hoţi în frunte,

Vor sta străinii lumii sfioşi să ne asculte,

Vor respecta poporul ce-a renăscut din tină.

 

De gândul ni-i aiurea, ne-om stinge-ncet, încet ,

Străinii răscoli-vor ungher după ungher,

Un neam azi încă viu, va fi uitat sub cer,

Puternicii planetei ne-or cotropi discret.

 

Vor cumpăra pământul şi muntele şi marea –

La Sarmizegetuza nu vor mai fi români –

Carpaţii vor uita de cerbi şi urşi şi stâni …

În Delta fără viaţă va creşte-ncet uitarea.

 

Ce vor dicta străinii vom învăţa la şcoală –

Trecutul nostru tot va fi ascuns sub plug –

Vom fi în lumea mare doar buni de pus la jug –

Pentru români cămara va fi de-a pururi goală.

 

Câţi mai gândesc normal sub cerul românesc ?

Şi purul adevăr cine îl simte tot ?

Să se privească-n ochi, românii cum mai pot ?

Şi cei curaţi la suflet, cum oare mai trăiesc ?

 

Mă simt român curat, mă simt român lovit –

Mă simt român orfan sub legi abandonat

De toţi mai marii ţării ce ţara au furat …

Batjocorind normalul, o viaţă m-au minţit.

 

Rămâne doar credinţa în Bunul DUMNEZEU –

El are veşnic milă de neamul românesc –

Umil supus al slovei, am scris şi iscălesc,

Cu sufletul şi gândul şi mintea ce o am.