Teona SCOPOS

DOR  DE  EMINESCU

Bătrânul tei trăiește hrănindu-se cu dor  –
Sunt străzi ce-și amintesc că-l petreceau în drum  –
Sunt ziduri cu-amintiri …  dar cui îi pasă-acum ? …
Cei fără rădăcini , pe dinnăuntru mor .

Un bust și o statuie , un nume de liceu …
Dezbateri când și când în cercuri literare  …
De-o vreme vorbe grele în scrieri oarecare
Batjocoresc ce-i dat să dăinuie mereu .

Ce fel de neam mai suntem și cum trăim așa ?
În lumea mare , cine ne vrea în suflet goi ?
Fără trecutul tot   –   poeți ,plugari , eroi  ,
Vom fi doar slugi la alții și lor ne-om închina .

Găsiți  în aste vremuri și timp pentru un vers  –
Citiți și învățați ce rădăcini avem  –
Cu minte luminată putem , orice putem  –
În drumul pentru mâine mai este mult de mers .

Mi-i dor de Eminescu   –   români , voi ce simțiți  ?
Din urmă , ce vă leagă să mergeți  înainte ?
Cu hrană pentru suflet și hrană pentru minte
Veți fi cu fruntea sus , puternici și uniți .

Cei fără rădăcini ,pe dinnăuntru mor  –
Sunt ziduri cu-amintiri … ne pasă oare-acum ?
Sunt străzi ce-și amintesc că-l petreceau în drum  –
Bătrânul tei trăiește hrănindu-se cu dor .